2-3 cuvinte despre grafica AKOA se intoarce

Partea asta este pentru voi, cei care aveti albumul. Deschideti la pagina 2. O sa incepem cu …

Discul

Am mintit cind am spus ca nu aveam nici o idee: am vrut dintotdeauna un cd patrat. Toate sint rotunde, vreau unul altfel ! Desigur, nu puteam decit sa-l fac sa para patrat, si am mers pe grafica omului vitruvian inscris in cercul si patratul tangente – cercul este conturul discului, patratul negru continuat pe coperta este ce vezi de fapt prima oara (asta daca cel care a montat discul in fabrica l-a pus corect, multe erau rotite la 180), alaturi de simbolul byron, ochiul stilizat. O faza draguta a fost aici ca initial exista si mentiunea ”byron – a kind of alchemy”, scrise jos cu alb si cu corp foarte mic de litera pe circumferinta discului, asa cum e scris textul de copyright. Am reusit sa uit sa il adaug in versiunea finala, asa ca avem un disc complet criptic, si e mult mai bine asa.

Cam asa ar fi trebuit sa arate:

Cdul nu are tavita, ci doar un mic nasturas de prindere tocmai pentru ca patratul negru sa fie cit mai clar si pacaleala cit mai mare. Aici am avut emotii, pentru ca nasturasul este pus manual, si daca nu e pus perfect unde trebuie se duce dracului efectul respectiv.

Gone fishing: mi-a placut ideea ca omul vitruvian, satul de stat sute de ani in cercul patrat si-a luat o vacanta, s-a dat jos si a evoluat de pe o pagina pe alta, in urma unui fel de alchimii dubioase. Cum ar fi daca Sisif ar lasa pietroiul citeva zile si ar pleca un pic la o stiuca ? Unde s-a dus ? Da pagina, urmeaza pasii.

The Night

Imi plac benzile desenate de cind abia stiam sa citesc in romana. Asa am invatat franceza: am avut norocul sa am acces la Pifuri si Rahane pe vremea impuscatului si am tot citit de-a lungul anilor, pina cind am trecut si la alte culturi si l-am descoperit (destul de recent, gratie lui Andries, un alt fan BD) pe Frank Miller. Imaginea asta e un fel de omagiu Sin City si inventiilor sale monocrome incredibile. Mi se pare fascinant cum citeva linii devin siluete, si mai ales din ce moment incolo o linie e doar o linie si nimic mai mult.

Am trecut prin foarte multe variante de schite, asta mi s-a parut cea mai puternica. Nu exista contact intre cele doua siluete, dar simti ca ii leaga ceva foarte intim, poate bucuria de a putea vedea luna in mare, poate altceva, cine stie ?

Partea cea mai frumoasa a fost stergerea liniilor. Cit lasi, ce lasi ? Sint acceptabile reflexii fizic imposibile pentru rezolvarea unor contururi ? (Miller le accepta.) Nu stiu daca am reusit sa las exact cite linii trebuie pentru ca al nostru creier sa completeze restul, sper ca da.

Starea pe care mi-a dat-o piesa este una diferita de cea pe care o are Dan – ca tot vorbeam de arta vie – si am ilustrat-o ca atare. Pentru mine, The Night este o experienta senzuala psihedelica intr-o Vama teoretica, idealizata si complet nerealista. In negru si alb.

Zeitgeist

M-au impresionat scrisorile cenzurate, unele din ele cu pagini intregi ucise definitiv cu tus negru, gros. Cite vesti importante nu au mai ajuns niciodata ? Cite vieti au fost afectate de o dira de tus ?

Initial am facut citeva variante pur digitale:

Nu erau ok, am incercat sa fac ceva cit mai realist, asa ca am gasit o masina de scris veche la Dan acasa si am facut tot posibilul sa comit toate greselile disponibile: rinduri inegale, spatieri gresite, corecturi, variatii de presiune etc. Am intrat in pantofii cenzorului, ucigind fraze, adrese, nume. Textul meu chiar a existat pentru scurt timp, un cuvint mutilat e mai credibil decit o pata de tus care stie ca nu acopera nimic. Am fost calau si victima, acum textul e definitiv mort, nu-mi amintesc ce am adaugat.

Stampila Zeitgeist de tip Cenzurat este creata digital si imi sugereaza un marcaj cu fierul rosu. Ca o sigla pe un post tv. Sa se stie cine detine comunicarea.

Revin la anul. Sa aveti un 2010 mai bun decit 2012.