2-3 cuvinte despre grafica AKOA si Robin

A Poem Without an End

Pe asta am stiut-o din secunda 2. O panglica Mobius cu o singura fata pe care sa curga textul, fara inceput si fara sfirsit. Un fel de carnetel de amintiri, un scrapbook. Lucruri din trecut care ar trebui sa stea acolo, presate intre foi, intr-o fotografie ingalbenita, dar care uneori ies din pagina si se coloreaza din nou, aici, acum.

Banda de hirtie a fost prinsa cu ace pe suport si am simulat defocalizarea in zona in care iese mult din pagina, asa cum ar arata daca ar fi fotografiata in realitate. Rama e un paspartu negru, petalele uscate provin dintr-un potpourri iar fotografia am invechit-o si mai mult cu pete specifice scanate din alte si alte poze vechi ingalbenite si deteriorate.

Sigur ca o scrisoare de dragoste trebuie scrisa de mina, iar provocarea a fost ca tot textul sa fie vizibil pe banda. Ma rog, a iesit acceptabil si diferit.

King of Clowns

Un alt fel de nebunie decit cea de pe A Little Bit Deranged. O nebunie care pindeste dupa colt, iti da aripi si te face sa te crezi imparat, desi de fapt jonglezi cu focul.

Matesan e perfect pentru rolul ala, inaripat cu texte.

Am vrut sa merg pe ideea de Joker, de nebunie diabolica – zimbetul dement al lui Cristi e putin deformat in directia aia – ca si sprincenele nicholsonice. Iar parul nici nu necesita vreo modificare.

Nebunia din jur e o suprapunere a circa 20 fotografii de-ale mele cu tot felul de ciudatenii, in general poze lungi miscate, faruri de masini, fulgere, luminile strazii, seminee, un apus apocaliptic sau pur si simplu dovleci de Halloween.

The Song that Never Was

O radiografie de prin casa, niste markere post-it si mult par smuls incercind sa fac sa incapa scrisul exact in cutia craniana, imitind circumvolutiunile cumva.

Am scris piesa in ideea de a incerca sa-i dau o idee ascultatorului despre ce se intimpla cind compui. Sigur ca nu toti sintem la fel, dar mi se pare interesant (si in acelasi timp destul de schizo). Nu-mi amintesc sa fi citit multe interviuri in care artistii sa explice cum fac sa creeze muzica. Asa ca am plecat de la ideea de muzica inchisa undeva in interior, zbatindu-se sa iasa.

Corpurile straine opace apar albe in radiografii.

Sirens

Sau traiasca fisheyeul, nu puteam sa nu conectez ochiul cu coada de peste.

Aici am ales sa fiu mai literal, sensul pe care l-a dat Dan piesei e altul.

Orice trimitere catre Fetele marinarului sau alti fosti-actuali-viitori este pur intimplatoare.

Panorama nu e din Grecia, ci din Croatia (Karlobag), a fost formata din vreo 20 imagini si ca sa poti sa faci din ea o distorsiune de genul asta trebuie sa acopere 360 grade.

Se cheama stereographic projection, sau, in limba umana, pentru ratiuni evidente, Little Planet – dati un search si o sa gasiti o gramada de imagini foarte interesante, de ex aici:

http://www.photographyblogger.net/stereographic-projection-photography-100-little-planets/

Am vrut niste litere marine, cit mai grecesti – pentru mine “mare” inseamna Mediterana si componentele sale, nu Vama. Sint indragostit de ea, cea albastra, pe cea neagra/verde mort am parasit-o definitiv.

Splashul ii apartine unui saritor de la (infricosator de) mare inaltime la Dubrovnik. Uite, sa va clatiti ochii:

Imi amintesc ca a fost destul de dificil sa il distorsionez si pe Codrut la fel ca pe restul – el fiind deja fotografiat cu un fisheye.

Nu-mi place cum se imprima albastrul, e atit de mort… imaginile sint mult mai saturate si mai realiste pe un ecran.

Vitruvian Man

Dan a fost primul. Si pe asta am stiut-o din primul moment. A durat un pic pina am gasit fotografiile necesare compunerii corpului, toate ale lui (usor de verificat, te uiti la aratatorul drept). Totul e un colaj de imagini din concertele noastre, pacat ca pe hirtie nu se mai intelege mare lucru din fundal.

Initial Dan avea o figura serioasa, dar pe masura ce ii rezolvam si pe ceilalti asta il singulariza, asa ca l-am rugat sa imite si mimica tov. Vitruvianu, care se uita urit si cu colturile gurii-n jos, probabil enervat de atita lume care-l vede si-l copiaza.

I-a iesit.

Dupa cum probabil ati observat incercind sa cititi versurile, aveti nevoie de o oglinda. Multe din notitele lui Leonardo (al carui umil fan sint) sint scrise de la dreapta la stinga, si am incercat sa-i imit si forma literelor. Da, chiar sint scrise asa. Sint ambidextru, pot scrie si cu stinga, in ambele directii. Si simultan. Nu vad la ce-mi foloseste (ba da, pot sa pacalesc un grafolog).