Inside the Acoustic Drama ep. 5

Cheful de dupa a fost haotic, in podul Teatrului 74 era o aglomeratie beata care se deda la jam session-uri interminabile. Parea ca totul luase sfarsit, asa cum si cititorii acestui mic serial poate au crezut ca s-a terminat odata cu concertul. In realitate facusem abia primul pas.
Mixajul si masteringul au fost facute de Victor de-a lungul verii. Ambitia sonora era sa nu re-inregistram absolut nimic in studio. Si n-am facut-o. Am preferat sa scoatem piesele care nu iesisera asa cum ne dorisem.

Tot Victor, ajutat de Cornel Ciuleanu, un mai vechi colaborator, s-a ocupat si de montaj. Din cand in cand ne chema sa vedem sau sa auzim cate un fragmentel, iar la sfarsit ne-a dat tot concertul si ne-a rugat sa scriem critica si sa i-o prezentam. Nu imi aduc aminte cate variante am vazut, stiu doar ca se lucra intens, se tot schimbau chestii si parea ca nu vom fi niciodata multumiti. Iar atunci cand oboseam sa fim nemultumiti si ziceam ca e ok numai ca sa terminam odata, se trezea Victor ca ceva nu e bine si trebuie schimbat totul radical. Bineinteles ca materialul final nu e unul perfect, insa tinand cont ca e facut cap coada pe barba noastra e mai mult decat satisfacator.
Intre timp 6fingers se apucase de prima lui grafica pentru byron (in realitate lui ii apartinea si logo-ul pe care l-am folosit pana la aparitia primului album). De mentionat ca roata respectiva contine cu exactitate instrumentele pe care le-am folosit in acest concert, nimic in plus, nimic in minus. Iar pe mijocul fetei de toba apare pentru prima oara simbolul byron.
In paralel, Codrut alerga dupa posibili sponsori si parteneri. MTV-ul s-a aratat interesat de material si dupa o gramada de negocieri am batut palma pentru doua difuzari la ore de maxima audienta inainte de lansarea dvd-ului. Din pacate, MTV-ul mama nu si-a dat acordul pentru folosirea brandului MTV Unplugged (ceea ce ar fi inlaturat si titlul Acoustic Drama), asa ca reprezentantii de aici au venit cu ideea sa folosim MTV recommends. Un fel de Adibas, dar bun si ala. Original.
Tot MTV-ul ne-a interzis sa lucram cu alt trust de presa pentru lansare si ne-a prezentat un pachet de promovare pe care noi neavand incotro l-am acceptat iar ei nu l-au respectat. Drept urmare am avut mari probleme cu promovarea lansarii – in afara de prezenta pe MTV aceasta era inexistenta. Cineva trebuia sa ne aduca aminte unde traim ca sa coboram cu picioarele pe pamant.
Kompas Events, firma cu care am colaborat pentru concertul de lansare, inchiriase deja sala de la Palatul Copiilor, in oras incepusera sa apara afisele, iar noi aveam discutii aprinse despre posibilitatea amanarii pana in decembrie sau, si mai rau, pana in primavara.
Si, pentru ca nu era destul, Matesan ne-a anuntat ca dupa lansare paraseste trupa. L-am inteles, asa cum as intelege pe oricine. Nu e prea roza viata asta de artist original. Cel putin nu aici, nu acum.
Si iarasi, pentru ca nu era destul, Jacob devenea pe zi ce trece mai nevrotic si incepuse sa sa ameninte ca pleaca acasa, in Sacramento.
Cu toate astea trebuia sa ne pregatim pentru marele concert si sa facem tot posibilul sa ne pastram calmul ca sa putem lucra. Asa ca ne-am apucat de repetat in sala lui Ati de Chile, percutionistul cu care hotarasem sa colaboram pentru eveniment.
La inceputul lui octombrie am mers impreuna cu Victor, Codrut si oamenii de la Kompas la Palatul Copiilor ca sa stabilim detalii legate de sunet, lumini, scenografie. Nu mai stiu cine (Codrut probabil) a venit cu ideea sa facem o intrare mai speciala: cvartetul sa fie asezat sub scena pe un lift care sa se ridice in timp ce canta introducerea. Bineinteles, prima mea observatie a fost ca nu exista o introducere. “N-are nimic, scrii tu ceva acolo”. Cam ce asa? O uvertura? Un balet?
Observatia lui Victor a fost ca o sa fie dificil cu microfoanele, cablurile or sa fie in pericol sa se agate in margini, etc. Pana la urma am zis ca or sa aiba grija tehnicienii de scena sa tina cablurile in timp ce se ridica liftul (de parca n-ar fi avut destule de facut).
S-a pus si problema luminilor, care urmau sa fie simple, atmosferice. Ne lipsea insa inca un om care sa manuiasca followspot-ul. Sarcina pe care i-am dat-o lui Tiberiu Nedelcu, prieten al meu de-o viata. Tibi nu mai facuse niciodata lumini, dar se pare ca i-a cam placut – in momentul de fata e parte din echipa byron cu specializarea lumini si umbre.
Eu urma sa scriu introducerea si nu aveam nici o idee. Dar am inceput sa-mi imaginez toata scena si atmosfera si, peste cateva zile, aflandu-ma in metrou in drum spre repetitie, mi-a venit ideea temei. Am coborat imediat si am inregistrat-o pe telefon. Ajuns acasa, seara tarziu, am inceput sa scriu introducerea, bazata pe tema din metrou. Pana dimineata era gata. Am tras partiturile la imprimanta si le-am pasat oamenilor din cvartet.
Cu un weekend inainte de lansare a fost prima difuzare la MTV. Ne-am adunat cu mic cu mare la Blu’zz si am urmarit-o proiectata. Ca la meci. Un moment de relax dupa multe luni de tensiune. Ce bine. Senx tu ol za pipal.