Ma uitam zilele trecute pe statisticile blogului si remarcam cu surprindere ca serialul asta e una din cele mai putin citite chestii, unele episoade si cu cite mai putin de 50 citiri pe luna – mie asta mi se pare foarte putin, poate ca nu e, nu stiu. N-o sa ma opresc, daca tot am inceput, dar o s-o iau mai repejor. Na, imi pare rau, nu ma pricep la bloguit, n-am idee ce vrea lumea. Stiu ca mie-mi place sa citesc aventuri de genul asta, asa ca asta am scris. Sint cam dezamagit, recunosc. Pe de alta parte, macar eu chiar am fost acolo, sic 🙂
View Lake Matheson – Okarito Lagoon in a larger map
Lacul lui Matesan
Dimineata a inceput cu un Bentley de epoca superb in care un mosulica turna benzina sub privirile invidioase ale boborului.
A continuat cu soare peste muntii imensi de linga noi – 3700 m vazuti de la 100 m sint foarte, foarte impresionanti.
Sa facem cunostinta: Mt Cook/Aoraki, 3754m:
si Mt Tasman, 3497m, al doilea virf al NZ:
Din pacate pentru oportunitatile fotografice, singura modalitate in care pot fi treaz la ora 6 dimineata este prin neculcare. Interesant e ca asta e valabil indiferent de longitudine, se pare ca am o alergie acuta la notiunea de ora 6, corpul meu o respinge, anticorpii-mi zvicnesc. Artistii au anticorpi speciali: unul nu suporta sasele !
Asadar, n-am avut cum sa fiu la ora 6 la Lake Matheson.
Lacul asta e cica cel mai fotografiat din NZ, apare peste tot. De ce ? La orele rasaritului (si uneori si la apus) e perfect plan, nu bate nici un pic de vint, si cele doua virfuri de mai sus se oglindesc perfect in luciul apei. De aici multe poze de tip „cerbisorul la adapat +30 saturatie”.
Cam asta se vede daca esti early bird:
(wikipedia)
Cum nu-s, noi am vazut asta (macar muntii nu erau in nori):
Matheson e un laculet mic glaciar in mijlocul padurii, dureaza cam o ora si un pic sa-i dai ocol pe jos. E plin de anghile/tipari cu ochi albastri destul de sinistri.
In punctul de plecare n-am putut rata bicicletele la care pedalezi culcat pe spate – ma intreb cum faci sa pleci de pe loc fara sa-ti rupi gitul.
Un indicator „Mt Cook view” ne-a dus intr-un loc de panorama asupra Alpilor cu o vedere foarte buna asupra ghetarului Fox:
Rata rosii, peste tot:
Inapoi in Franz Josef Glacier, i-am prins pe bentleyisti la hotel, si am mai cascat un pic gura la minunatiile alea de masini.
Seara am plecat catre laguna Okarito, cea mai mare mlastina din NZ, unde traieste cea mai rara specie de kiwi – mai sint vreo 300 indivizi matusalemici. Specia asta poate trai 100 ani !
N-am facut nimic revolutionar aici, am mers pe plaja de ne-a venit acru,
am gasit niste constructii mistice,
am urmarit pescarusi,
am intilnit specii ciudate viu colorate
si buturugi aduse de ocean de cine stie unde,
am mai pozat o panorama a Alpilor, departe,
iar la intoarcere am gasit un Bentley interbelic decapotabil nesupravegheat, drept pentru care am aflat si cum e bordul:
Albumul foto aici.
Continua cu serialul asta…, eu personal il urmaresc cu mare interes si sper sa ajung si eu odata acolo…
Si salutari de la Resita 🙂
50 da’ buni! Unul si unul!
hahaha, corect ! Unul aici si unul ceva mai incolo.
sunt superbe pozele !
Si da,continua sa scrii chiar si pentru cei 50 🙂 mie una, imi face placere sa citesc si sa mai visez si eu cu ochii deschisi la locuri din astea.
Multumim 6 fingers !
Poate sunt cativa care citesc direct de pe mail, cum am facut si eu de cateva ori, deci se poate sa fim mai multi 🙂 De bloguit…te pricepi de minune…scriitura e excelenta m/a prins inca de la primele randuri …sunt informatii pretioase aici pe care le/as fi aflat doar citind o gramada de materiale …ce sa mai spunem de poze…care sunt de/a dreptul uimitoare. Multumim mult !!!
nu te opri!!!!
here we go again, domnul sase degete whining again over his nonsatisfactory audience :p (check my spelling, pls :)))
dar ne-am obisnuit deja, np. stim ca te rasfeti :p
intelege si tu, acuma, ca cineva care a citit macar o (1) insemnare din seria There and back again nu ia atat de usor decizia de a le citi si pe urmatoarele…din mai multe motive: 1) nu sunt scurte.
2) in ciuda placerii citirii (ti-am mai spus ca scrii foarte misto) si a subiectului destul de putin cunoscut celor mai multi, deci, foarte interesant, lasi cititorului, retrospectiv, o ruptura de inima la gandul ca „probabil ca eu n-o sa ajung ever acolo :(( ” si „nu mai bine ma duc eu acolo sa vad cu ochii mei, dac’-o fi?”
3) de regula, dupa ce ai citit, iti vine sa scrii tot felul de comentarii, deci, iarasi time consuming…4) unora le reaminteste (a mia oara) problema spinoasa cu „nu ar trebui sa iau, dracu’, viata putin mai in serios, sa trag niste concluzii/ sa iau niste decizii si sa emigrez the hell out of here, once and for all?”
soo… poate unii prefera sa evite sa o ia pe strada asta, dupa ce s-au fript o data 🙂
but mabe all this is nonsense…(rogue aura troll comments, all over again :))
revenind
„Din pacate pentru oportunitatile fotografice, singura modalitate in care pot fi treaz la ora 6 dimineata este prin neculcare. Interesant e ca asta e valabil indiferent de longitudine, se pare ca am o alergie acuta la notiunea de ora 6, corpul meu o respinge, anticorpii-mi zvicnesc. Artistii au anticorpi speciali: unul nu suporta sasele !”
well, asta exlica de ce nu sunt eu artista :))
„N-am facut nimic revolutionar aici, am mers pe plaja de ne-a venit acru”
nu inteleg cum poate sa-ti vina acru de la mers pe plaja aia…sau pe oricare din plajele pe care le-ai aratat prin pozele tale de aici …as putea sa mor facand asta, fara probleme 🙂
P.S. Still waiting for the next one 🙂 asa e unii, mai masochisti…
a, si din nou locul I cu coronitza in Rom Top City FM sapt. asta, cu Peaceful mind…congrats!
Cred ca statistica nu e catusi de putin relevanta. Multi citesc din Blog reader, Feader, mail… etc. Ai putea sa restrictionezi afisajul doar la cateva randuri din postare pe mail si ai sa vezi cum ajunge mai mult lume aici.
Fotografiile tale merita sa fie intr-un loc special! Sunt superbe!
da, dar la Guerrilla am coborit 3 locuri 😉
Eu nu-s de acord cu explicatia „n-o sa ajung acolo deci nu vreau sa aflu”. E ca si cum n-ai citi fictiune pt ca n-o sa se ti se intimple niciodata.
Oricum, am zis ca o sa continuu, o sa continuu.
Te spărgeam dacă nu continuai.
Si da, este o ameninţare(ar fi mers şi „îţi rup capu’ cu dinţii” – alegi tu varianta pe care o preferi).
uite un om care stie ce inseamna motivarea ! Sa vezi ce-mi zburda penita acum…
Azi mai bag un episod.
Încă o faptă bună. Doamne, ce tare sunt. O să ajung în Rai. Sigur.