Ma uitam zilele trecute pe statisticile blogului si remarcam cu surprindere ca serialul asta e una din cele mai putin citite chestii, unele episoade si cu cite mai putin de 50 citiri pe luna – mie asta mi se pare foarte putin, poate ca nu e, nu stiu. N-o sa ma opresc, daca tot am inceput, dar o s-o iau mai repejor. Na, imi pare rau, nu ma pricep la bloguit, n-am idee ce vrea lumea. Stiu ca mie-mi place sa citesc aventuri de genul asta, asa ca asta am scris. Sint cam dezamagit, recunosc. Pe de alta parte, macar eu chiar am fost acolo, sic 🙂



View Lake Matheson – Okarito Lagoon in a larger map

Lacul lui Matesan

Dimineata a inceput cu un Bentley de epoca superb in care un mosulica turna benzina sub privirile invidioase ale boborului.

A continuat cu soare peste muntii imensi de linga noi – 3700 m vazuti de la 100 m sint foarte, foarte impresionanti.

Sa facem cunostinta: Mt Cook/Aoraki, 3754m:

si Mt Tasman, 3497m, al doilea virf al NZ:

Din pacate pentru oportunitatile fotografice, singura modalitate in care pot fi treaz la ora 6 dimineata este prin neculcare. Interesant e ca asta e valabil indiferent de longitudine, se pare ca am o alergie acuta la notiunea de ora 6, corpul meu o respinge, anticorpii-mi zvicnesc. Artistii au anticorpi speciali: unul nu suporta sasele !
Asadar, n-am avut cum sa fiu la ora 6 la Lake Matheson.

Lacul asta e cica cel mai fotografiat din NZ, apare peste tot. De ce ? La orele rasaritului (si uneori si la apus) e perfect plan, nu bate nici un pic de vint, si cele doua virfuri de mai sus se oglindesc perfect in luciul apei. De aici multe poze de tip “cerbisorul la adapat +30 saturatie”.
Cam asta se vede daca esti early bird:

(wikipedia)

Cum nu-s, noi am vazut asta (macar muntii nu erau in nori):

Matheson e un laculet mic glaciar in mijlocul padurii, dureaza cam o ora si un pic sa-i dai ocol pe jos. E plin de anghile/tipari cu ochi albastri destul de sinistri.

In punctul de plecare n-am putut rata bicicletele la care pedalezi culcat pe spate – ma intreb cum faci sa pleci de pe loc fara sa-ti rupi gitul.

Un indicator “Mt Cook view” ne-a dus intr-un loc de panorama asupra Alpilor cu o vedere foarte buna asupra ghetarului Fox:

Rata rosii, peste tot:

Inapoi in Franz Josef Glacier, i-am prins pe bentleyisti la hotel, si am mai cascat un pic gura la minunatiile alea de masini.

Seara am plecat catre laguna Okarito, cea mai mare mlastina din NZ, unde traieste cea mai rara specie de kiwi – mai sint vreo 300 indivizi matusalemici. Specia asta poate trai 100 ani !

N-am facut nimic revolutionar aici, am mers pe plaja de ne-a venit acru,

am gasit niste constructii mistice,

am urmarit pescarusi,

am intilnit specii ciudate viu colorate

si buturugi aduse de ocean de cine stie unde,

am mai pozat o panorama a Alpilor, departe,

iar la intoarcere am gasit un Bentley interbelic decapotabil nesupravegheat, drept pentru care am aflat si cum e bordul:

Albumul foto aici.

<< Episodul 13
Citeste in continuare >> Episodul 15


13 Replies to “There and back again 14”

Lasă un răspuns la tactumare Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *