The incredible Sir Terry Pratchett (and his educated readers)

Sint convins ca multi dintre voi il cunosc deja, dar nu strica sa-i mai fac niste reclama, ca merita, si tocmai a scos o carte noua – I Shall Wear Midnight, finalul seriei Tiffany Aching.

Sir Terry Pratchett (a fost facut cavaler in 2009), unul din eroii mei personali, unul din cei mai cititi si iubiti autori britanici, a vindut 65 milioane de carti in 37 limbi. Seria Discworld este cu siguranta cea mai cunoscuta si include 37 carti. Vorbim de comic fantasy, pot fi citite separat, unele personaje sint recurente. Singurul personaj care apare in absolut toate cartile este Moartea, care VORBESTE CU MAJUSCULE, e un schelet de 2.1 m in mantie neagra si calareste un armasar in carne si oase pe nume Binky (pentru ca scheletele de cai nu sint foarte confortabile si tind sa se faca praf).

Discworld, pentru ca vorbim de un Pamint alternativ, plat, care se plimba prin spatiu pe spinarea a 4 elefanti asezati la rindul lor pe o testoasa gigantica. Ma asteptam la o chestie pentru copii citind premisa asta in momentul in care am pus mina pe prima carte a lui. Boy, was I wrong.
Seria este o satira foarte transparenta a societatii noastre, extrem de hazlie si de inteligenta, si categoric nu pentru copii. Sau ma rog, nu pentru copilul mediu. Sigur, nu toate volumele sint egale ca valoare – personal, imi plac mai mult primele – dar toate merita citite, o carte slaba a lui Pratchett e oricum scrisa exceptional. Subiectele atinse sint extrem de variate, si in general sensibile, de la religie la turism, Hollywood, rasism, razboi civil, fotbal, discriminare etc. Poate fi considerata intrucitva si o parodie a operei lui Tolkien, in fond e plin de vrajitori (obsedati de mincare), pitici (carora nu le poti afla sexul, pentru ca si piticele au barba), trolli (mari si idioti), gnomi (scotieni de 6 inch roscovani si cu kilt) etc. Universul Discworld a avut asa de mare succes incit s-au facut jocuri, filme (Hogfather, Going Postal, Color of  Magic, The Light Fantastic), benzi desenate, piese de teatru etc.

Din pacate pentru cititorii lui, Pratchett are Alzheimer prematur si ma astept sa nu mai apara mai mult de 2-3 carti – deja nu mai poate sa le scrie, le dicteaza. Este un sustinator public al suicidului asistat (ilegal in UK) si intentioneaza sa termine cind boala il va transforma suficient de tare. Ateismul sau are ecouri hilare in cartile scrise (recomand Small Gods si Good Omens – scrisa impreuna cu aproape-la-fel-de-celebrul-Neil Gaiman), are in general o atitudine no-nonsense si am un feeling ca are pisici, pentru ca sint detalii pe care doar un detinator de feline le stie (si apreciaza) 🙂

Nu cred ca am o carte preferata, dar imi amintesc ca m-am distrat la greu citind Pyramids. Puteti incepe cu oricare. Numai incepeti.

A, sa nu uit: din pacate umorul lui Pratchett este in mare masura intraductibil. Am incercat o data sa vad cum e in romana, si oricite minuni ar face traducatorul, nu se poate, nene. Ce e british nu poate fi romanesc. Gasiti Pratchett in engleza la orice librarie mai rasarita.