byromania 2 – marea dezvaluire

Gata si cu byromania 2. Nu stiu daca va exista si un 3, cine stie, poate sint inspirat si mai facem unul de DVD. Sau poate nu.
In primul rind vreau sa-i multumesc lui Alex Trifan (si colegului sau Vlad Valceanu), care au facut (benevol, ca de obicei) implementarea web a conceptului, cu cookies and all. Excelenta treaba !!
Mi-ar fi placut si mai tare sa existe timerul din prima zi, am fi evitat pagini si pagini de incercari ale tuturor trupelor si pieselor romanesti, cu sau fara logica. Din cite am vazut mai tirziu, strategia nu s-a schimbat foarte tare, doar rabdarea a crescut 🙂

Asa. Raspunsurile, deci.
Ca si data trecuta, majoritatea nivelurilor includ multiple capcane pentru amuzamentul meu mirsav personal – urmarind logurile, in confortabila caldurica a cunoasterii raspunsurilor.
Amuzament cu atit mai mare cu cit unele nici macar nu erau voite – subconstientul insa vegheaza, si we don’t mess with subconstientu’.
Majoritatea nivelurilor au fost in general gindite a fi rezolvate plecind de la artist – ghicesti artistul, pe urma ai o lista relativ redusa de piese intre care sa alegi.
Tot ca si data trecuta, toate imaginile aveau un nume care era un hint suplimentar.

1. Pentru cei care au jucat byromania 1, deja vu-ul de la 1 poate da doua reactii: e la fel (multi au introdus automat „aici”) sau OMG not again. De data asta chiar trebuia sa clicati pe „apesi”-ul din iarba, da. All hail the mighty Alex Trifan care a reusit nu doar sa nu se transforme cursorul in mina, ci nici sa nu apara linkul in status bar in toate browserurile mari, chestie care teoretic nu e posibila in versiunile noi. Potential de hacking sporit aici.
Asadar, numai ce rasuflam usurati ca am gasit unde sa clicam ca apare a doua jumatate a problemei, si anume un lung sir de punctulete, diezi si dolari. Cu exceptia Internet explorer, browserele afiseaza asta corect. In finalul textului exista stringul osutaoptzecidecaracterelatimesiveivedea. Mai pe romaneste, redimensionezi fereastra browserului pina se intimpla ceva, mai precis se clarifica o imagine ASCII art. Daca nu se intimpla asta – poti incerca si in Notepad cu wordwrap activat – fie ti-ai schimbat fontul de afisare, fie ai un ecran prea mic, caz in care micsorezi fontul – in browser e foarte simplu, ctrl+scroll mouse. Na, sa iasa 180 caractere pe rind.
Rezultatul e probabil cea mai cunoscuta fotografie a lui Vali Sterian (facuta de Andries, ca fapt divers) si, vertical, in stinga EXER, in dreapta CITIU (a fost superfunny sa vad o intrare de tip titlu piesa = „exer”, artist = „citiu”, I kid you not).
Asadar, Vali (sau Valeriu, ambele functioneaza) Sterian – Exercitiu. Ala cu -tie in coada. In toate cozile.
Desigur, cel putin jumatate din raspunsurile introduse gravitau in jurul ierbii, de la George Nicolescu la Celelalte cuvinte.

2. Imi amintesc de revistele Rebus din copilarie (care sint oarecum responsabile pentru existenta byromaniei), si in care intotdeauna exista cel putin o anagrama de tip „carte”, cu autor-titlu. Asta e mai simplu, primele doua carti includ 4 anagrame ale aceluiasi nume: Nicu Alifantis. Restul e asa: Zeii pling = ploaie, zeul razboiului roman = Marte, iar „frica” in greceste se zice Phobos (fobie, da ?), care, alaturi de Deimos (=teroare), e o luna a planetei Marte. Nu martie.

3. Aici a fost simpatic pentru ca mi-am imaginat (probabil pe buna dreptate) ca nimeni nu se asteapta sa facem un cover dupa noi insine (cam cit de megaloman trebuie sa fii ?) Am facut-o pentru ca… na, veti vedea de ce cind o s-o ascultati.
bye bye RON, asadar. Acuarela, ca aia e Watercolor in romaneste. Nu „culoarea apei”.
Cineva a incercat toate piesele noastre traduse in romaneste, de la „Zorii de un om beat” la „Spiritul vremii”.

4. tta nu inseamna tata, ci te-te-a, Tetea. Adica porecla lui Baniciu. Iar scrisoarea de bun ramas sugereaza, daca te uiti la ea un timp, o Scrisoare de bun ramas.
Tematica despartirii fiind destul de comuna, a generat o gramada de raspunsuri simpatice, din care cel care m-a distrat cel mai tare a fost „Drumurile noastre” – Dan Spataru.

5. Codex Covericus e o gluma despre continutul albumului, si anume coveruri (desi ce avem pe disc sint mai curind reorchestrari totale, dar sa nu ne pierdem in tehnicalitati).
Imaginea este, sper, foarte usor de recunoscut ca apartinind filmului Modern Times cu Charlie Chaplin. Tradus in romaneste ca Timpuri Noi.
Si era de asteptat ca intr-un album numit Perfect sa existe piesa omonima. Banuiesc ca nimeni nu si-a batut capul mai mult de atit.
Exista si o solutie (aia cu scarpinatul cu mina stinga pe falca dreapta peste cap), si anume: literele 1, 3, 5 din Codex si 1, 3, 6 din Covericus sint asa: CDXCVI, adica 496. Google I’m feeling lucky, punk si avem „496 is most notable for being a perfect number”. Numerele perfecte sint cele care sint suma divizorilor lor (excluzindu-le pe ele insele): 6=1+2+3, 28 = 1 + 2 + 4 + 7 + 14, urmeaza 496, 8128 etc.

6. Raspunsul evident aici era Banii vorbesc, desigur. De fapt, e vorba despre cu totul altceva.
Alta capcana ar fi Enescu – Oedip, ala cu sfinxul si cu viata lui interesanta de familie.
Am cap (de om, corp de leu), n-am nas, am cea mai celebra ghicitoare si sint pe spatele bancnotei cu Enescu: Sfinxul.
Simpatic aici ar fi ca pe spatele Enescului actual nu mai e Sfinxul (din Bucegi), e doar pe bancnota de 50 000, asa cum apare in imagine, o alta capcana.
Am si ajustat freza individului de pe 1 leu ca sa sugereze headdressul (cum dracu zici headdress in romaneste ? Podoaba de cap nu suna) Sfinxului egiptean.
Mia, dupa spusele lui Enescu, este una rea. Mie-rea. Ajutata de reteaua hexagonala de pe fundal, simbolul sau universal.

7. Ce au in comun un pinguin calator si o moara de vint ? Apolodor si Quijote ? Pe Ada Milea.
Piesa este Granita-n ranita, literalmente.
Condoleante celor care au incercat pe rind toate piesele Adei. Cred ca a durat ceva.

8. Pentru asta cred ca am fost injurat un pic. Da, chiar e in japoneza (imaginea se cheama „katakana”). M-a ajutat un amic fotograf japonez, Tomo Minoda, caruia ii multumesc mult. Aici sint multe de aflat pentru cei interesati, eu voi fi scurt: e scris in katakana, alfabetul special pentru transcrierea fonetica a denumirilor non-japoneze (mai sint 2 seturi de ideograme pentru cuvintele normale, dar nu intram acolo). Japoneza se scrie fie stinga-dreapta sus-jos, ca textul occidental, fie, curios, pe coloane, dar de la dreapta la stinga: sus-jos, dreapta-stinga. Practic, cele doua tipuri de scriere duc la situatia in care nu stii unde incepe o carte: daca e in prima varianta incepe la coperta la care ne-am astepta, in al doilea caz incepe la „sfirsitul” unei carti occidentale.
In cazul de fata e sus-jos dreapta-stinga. Punctele sint pauzele dintre cuvinte, iar linia verticala (chōonpu, care e orizontala in textul orizontal si verticala in textul vertical) indica o vocala lunga.
Dupa cum probabil stiti, alfabetul japonez nu include niste consoane care noua ne sint foarte familiare, si cel mai cunoscut exemplu este L. Japonezii nu il au, asa ca il inlocuiesc cu R. De unde Metar forever si Engrish.com. De asemenea, V-ul este un pic la limita existentei – e de gasit in katakana extinsa, nu cea clasica.
Ok, treaba e asa: in general, fiecare ideograma reprezinta o silaba (sau o vocala singura), cu citeva exceptii, intre care bara aia de dublare a vocalei si N-ul final. Niponii au oroare de consoane succesive, asa ca fiecare consoana (cu exceptia N-ului, si numai daca e la sfirsit de cuvint) trebuie urmata de o vocala. De unde apar tot felul de adaptari de nerecunoscut ale denumirilor vestice: aisu kurimu – ice cream, sandoitchi – sandwich etc.
Uite, incercati cu numele voastre: http://www.languages-of-the-world.us/YourNameIn/Japanese.html
Ce iese din ideogramele alea ? Ku-ri-su-te-a-n Va-shi-re, Sa-ruu-ta Ma
Adica Cristian Vasile – Saruta-ma. Pentru cine nu-si mai aminteste exact din 1930, Cristian Vasile e cel care a fost facut celebru de Zaraza. Care Zaraza, lucru putin cunoscut, e de fapt un cover dupa un tango uruguayan.
Putinele lucruri pe care le-am invatat despre japoneza facind asta m-au fascinat, recunosc. Pacat ca n-am mai mult timp sa aprofundez.

9. Howw-ul probabil ca e cel mai clar aici: mutra nedumerita a lui Dan – how-cum ? howw-Kumm ?
Textul e din 1001 de nopti (verificabil cu google, si daca nu, sigur nu e din Coran), trei cuvinte sint ingrosate: fara, o, fata. 1001 fara o fata=1000 fete, 1000 de chipuri.

10. Aici sigur se pleaca de la interpret, altfel n-ai cum. Iar interpretul e jumatate de Mircea cel Batrin si jumatate de Florian Pittis. Adica Mircea Florian, aka Florian din Transilvania. Piesa, gasibila dupa confruntarea cu lista lui de piese si vocalele prezente, este Ma simt minunat, ceea ce pare a ne spune si personajul suspendat.

11. Aici sint mai multe optiuni: vezi un autograf cu A si un desen al unui nene cu mustati care deseneaza, il recunosti pe Andries, stii ca ne place si ca mai si colaboram. Vezi ca trebuie sa faci nu stiu ce cu ochi si incerci Ochi de ciocolata, vezi ca nu-i, si ajungi la Ochii tai.
Sau te gindesti ce-o fi vrut sa zica asta cu deschiderea chakrelor si nu ajungi nicaieri.
Al treilea ochi nu e al treilea simbol in forma de ochi, ci al treilea i din text – ochi englezesc = eye, I. Deschide-l, adica fa-l mai deschis – functioneaza daca cresti puternic stralucirea monitorului, in I e scris „Ochii tai” vertical.

12. Asta-i foarte simpla, e una din cele doua piese care se stiau deja, asa ca am ales sa fie totusi, dar sa fie simpatice. Sper ca am reusit. Songul puscariasului – Nae Caranfil (nici n-am inclus numele interpretului in nivel). Cine-a gresit probabil a pus Cintecul puscariasului, dar e Songul. Ca intr-un musical, pentru ca nu e o piesa, ci mai mult un cuplet.

13. De partea cealalta a zidului, la lumina dar fara fasolica, Nae Caranfil – Songul politistului. Nu militianului. Si categoric nu „militeanului”.

14. Nu, nu e domnul din imagine – au incercat relativ putini varianta asta, semn ca totusi sintem perceputi ca avind limite. Drept pentru care ar fi foarte simpatic sa reorchestram dramatic o manea. Ramine sa gasim una cu versuri inteligente. Mai cautam.
Coordonatele de sus – „33.6, -122.1” introduse in googlemaps (roza vinturilor din centru sugereaza navigatia) duc in centrul orasului Phoenix, Arizona. Asta daca n-ati vazut phoenixul de jos.
Iar piesa este Mica tiganiada, dar uite ca nu mai tin minte de ce.
Apropo: Phoenix, nu Pheonix – sint zeci si zeci de „Pheonixuri”, uff.

15. Absint, August, A. E doar o coincidenta. August+absint (pelin) = Luna Amara.
Umbra cu capul A = Ambra, altfel spus chihlimbar. Cineva mi-a spus ca in august 2007 a murit Pittis, si asta e o coincidenta.

16. Aici se pare ca o nevinovata cratima a produs insomnii. N-am vrut. Adica am vrut, dar nu am intentionat. Nu cu cratima, oricum.
Raspunsul evident e Rosu si negru, deci nu e asta. Nici Copaci fara padure.
Rosul e o anagrama a literelor rosii, rezultind in doua cuvinte – de unde 2 sageti: Daca Vrei.
Ce ramine sint, desigur, Celelalte cuvinte. Asa-i ca-i simplu in retrospectiva ?

Ce nu-nteleg e de ce avem atit de mult Floyd, Zeppelin, AC/DC etc la raspunsuri. Care parte a lui „piese romanesti” nu era clara ?
Multa Mirabela Dauer, Loredana Groza si chiar Nicolae Iorga si Vadim Tudor, alti mari cintareti romani. Plus „negative crestine”, lol.
„byron – culoarea apei” e priceless.
Imi pare sincer rau de nervii celui care a incercat pe rind toate piesele Luna Amara, gresind „cihlimbar”, evident ca nu a primit confirmarea si nici nu s-a prins de typo.
In rest, suspect de putine injuraturi, multumesc !

Pentru moment, premiul de la nivelul secret ramine valabil, asa ca nu il divulg, sorry.

Sper ca nu v-ati enervat prea tare, felicitari tuturor, dar cu precadere cistigatorilor, multumim pentru efort, sint convins ca a fost considerabil !

…da’ nu-i asa ca va simtiti destepti dupa ce l-ati terminat ? 🙂

P.S. Mi-ar placea sa imi impartasiti aici parerile voastre ref la b2 (si eventualele alte moduri creative in care ati ajuns la raspunsuri).

sixu’