Ma bucur ca am apucat sa-l vad anul trecut, chiar daca am fost dezamagit de ce a cintat. A insistat dupa parerea mea mult prea tare pe hard rock irlandez obosit si un picut anacronic in loc sa cinte ce stie el cel mai bine, si anume blues. Iar cu doua piese in final nu se face primavara, oricit de Parisienne Walkways si Still Got the Blues. Dar na, artistul cinta ce vrea el, nu ce vrea publicul, si mi se pare normal sa fie asa.

Ma intreb pentru ce va ramine Gary Moore cunoscut, atit timp cit toate necrologurile il numesc “fostul legendar chitarist de la legendara trupa Thin Lizzy”. Cind o sa moara Sting, o sa ne despartim de cunoscutul basist de la legendarii Police sau de Ozzy, primul vocalist Black Sabbath ? Cariera lui post Thin Lizzy nu e destul de importanta ? Bine ca nu i-au zis “compozitorul piesei de succes Over the Hills and Far Away a celor de la Nightwish”.

Eu o sa-mi amintesc de el, si nu drept compozitorul megahitului cu blues, ci drept unul din foarte putinii chitaristi care imi scoala parul pe mina cu doua note.

Hai cu optzeciu’:
http://www.youtube.com/watch?v=D3-TgDjcBL0

Hihi, imi amintesc acum ca am cintat live acum citiva anisori buni un album intreg Gary Moore – Blues Alive parca – impreuna cu Vladimir Pocorschi Band (unde oare decit in Big Mamou ?), cu o pofta nebuna, si un Vladimir exceptional – trebuie sa-l auziti cintind blues pe baiatul asta.

Cheers, Gary !


3 Replies to “Not any Moore”

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *