Peter Gabriel – OVO (2000)

Peter Gabriel este unul din marii mei favoriti, unul dintre artistii cei mai interesanti pe care i-am urmarit vreodata. O sa va mai bat la cap din cand in cand cu ‘mnealui.

OVO este un album-proiect concept, un soundtrack scris pentru un show-instalatie la Millennium Dome din Londra. Cronicile pe care le-am gasit pe net sunt super-nefavorabile, scrise parca de oameni care nu au avut rabdare sa-l asculte mai mult de odata si sa incerce sa inteleaga despre ce e vorba. Eu am trecut demult de acea prima data, iar rezultatul este o alta mica obsesie.

In anii ’90, Gabriel a scris mult si pentru mai multe albume/proiecte, gandite initial sa apara in primii zece ani din noul mileniu. Nu i-a iesit chiar cum si-ar fi dorit, dar nu e rau nici asa. Primul aparut a fost acest OVO in 2000, apoi in 2002 Up si Long Walk Home (soundtrack-ul filmului Rabbit Proof Fence), urmatorul, neaparut inca, fiind I/O. Numarul de piese scrise din care s-a facut si se va face selectia se ridica undeva la 130+. Intre timp a lansat un album de coveruri cu orchestra, numit Scratch my back si anul asta va lansa un fel de best of, de asemenea cu orchestra, numit New Blood. Aparitia albumului pe aceeasi tema Symphonicities al lui Sting cred ca e pura coincidenta.

Anyway.

Cum va spuneam, OVO este un album-proiect concept. Gabriel este destul de absent vocal, nu de alta, dar are foarte multi invitati, voci care l-au impresionat de-a lungul anilor, pe unele sigur le stiti, pe altele mai putin.  In ordinea aparitiei: suedeza Neneh Cherry (daca 7 Seconds feat. Youssou N’Dour nu, atunci macar Kids With Guns de la Gorillaz poate ati auzit), Rasco (hip-hoper din San Francisco), Iarla O’Lionaird (tipul de la Afro Celt Sound System, un alt proiect de la Real World Records), Richie Havens (remember Freedom, piesa de pe filmul Woodstock?), Omi Hall (n-am reusit sa-mi dau seama despre cine e vorba), Elizabeth Fraser (daca nu de la Cocteau Twins, macar de la Massive Attack o stiti – tipa care a cantat Teardrop pe Mezzanine) si Paul Buchanan (candva vocalist intr-o trupa obscura din Scotia, numita Blue Nile). Lista de instrumentisti este foarte lunga, o sa-i pomenesc pe obisnuitii casei – Tony Levin, Manu Katche, Ged Lynch, Shankar, Richard Evans, David Rhodes, etc., etc. Inregistrarile au avut loc in mare parte la Real World Studios, cu diversi ingineri de sunet si producatori – Richard Evans, David Bottrill, Richard Chappell, Daniel Lanois etc.

Muzica este deosebita, avand o gramada de influente traditionale din Asia, Africa, Orientul Mijlociu , Australia,  Europa si Caraibe. O amestecatura inteligenta de sonoritati diverse, secvente de muzica ambientala, bucati de electro combinate cu rock, momente de intimitate si pasaje expansive. Povestea din versuri este structurata in 3 parti si poate fi vizionata introducand discul original in orice CD-Rom. Coperta principala este favorita mea ever. In interior versuri, as usual, credits si fotografii artistice pe marginea subiectului.

Sper sa va placa. Sa-mi dati de veste oricum.