“I, I, I don’t mind whatever happens…”
Este unul dintre cele mai nebunesti albume (in sensul bun) pe care le-am ascultat. Este produs de Eric Drew Feldman ( fost basist si clapar pe la Captain Beefheart, Frank Black sau PJ Harvey ). Un album extrem de divers, care nu te lasa nici sa respiri. Din punctul meu de vedere ar trebui sa defineasca rock-ul alternativ. Totusi nu-l defineste deloc, este prea altceva. Cand au fost la Stufstock in 2008 au cantat o gramada de piese de pe el. Sa va desenez ce fatza aveam? 🙂
Este inregistrat de Tom Doty si mixat tot de el impreuna cu Feldman si dEUS la Galaxy Studios MOL din Belgia; masterizat de Wally Trangott la Capitol Records, LA. Printre invitati Scott McCloud de la Girls Against Boys si Dana Colley de la Morphine.
Picturile de pe fata, verso si interior sunt facute de Rudy Trouve, care apare si in rolul de instrumentist pe trei piese. Booklet-ul este extrem de simplu, cu versuri si personal. Pe spatele lui singura poza cu trupa, si asta tot alternativa.
“You know what I’m talking about?
You’re supposed to say yeah, like the James Brown thing”.
Fain album, imi aduce aminte de King Crimson cu Thrak. Thanks!
Cred ca singura asemanare ar fi ca sunt ascultate de acelasi gen de oameni 🙂 O sa recomand si Thrak intr-o buna zi. E in top 10, daca nu chiar 5 intre preferatele mele.
Am zis ca-mi aduce aminte, nu ca seamana 🙂 Si daca ma gandesc de ce-mi aduce aminte de Thrak, probabil din cauza diversitatii, vorba ta, „nu te lasa sa respiri”. 🙂
L-am ascultat doar pe ultimul, cel din 2008, care e ok dar nu senzational. Auzisem ca asta e tare, dar acum chiar m-ai convins sa-l incerc.