Visez la o plaja pustie pe care se afla o singura terasa, chiar in buza marii. Are numai zece locuri, care sunt ocupate partial de prieteni. La bar se servesc cocteiluri slab alcoolizate si beri cu lamaie. Atmosfera este foarte relaxata. Din boxe se aude Continuum al lui John Mayer. Muzica perfecta pentru o zi cu soare.
Desi destul de necunoscut pe la noi prin ograda, Continuum este castigator de Grammy la categoria Best Pop Vocal Album. De altfel, Mayer este castigator a inca sapte asemenea premii la diverse categorii.
In spatele albumului se afla o intreaga armata de ingineri de sunet, care au lucrat in patru studiouri diferite – Avatar Studios si Right Track Recording din New York, Royal Studios din Memphis si The Village Recorder din Los Angeles. Si zau, se aude. Masterul este facut de Greg Calbi la Sterling Sound in New York. Ca sa fac o comparatie, noi, byron, am inregistrat toate albumele noastre in acelasi studio, cu acelasi om care a facut si mixaj si master, iar la primul DVD a facut si montajul.
Productia muzicala este semnata Mayer si Steve Jordan (care bate si toba pe tot albumul). Basul este asigurat de Pino Palladino. Atat Palladino cat si Jordan fac parte din trio-ul de blues al lui Mayer. Singurul guest star este Ben Harper, care canta la chitara pe o piesa. Piesele sunt semnate de Mayer, cu cateva exceptii – piesa Vultures, scrisa impreuna cu Palladino si Jordan, In Repair, scrisa cu Charlie Hunter si Bold as love, cover dupa Jimi Hendrix.
Coperta este tricky, cel putin in varianta de vinil pe care o am eu. Aparent alba, are pe ea fata lui Mayer in lacuire selectiva. Interiorul este destul de simplu, cu bucati de notite, versuri, fotografii micute din studio si doua fotografii mari profi. Designul este facut de Mayer impreuna cu SMOG Design Inc.
Sa-mi spuneti daca v-a placut.
Mi-a placut si-mi place 🙂 A intrat in playlist-ul meu de azi, si de maine si de… va ramane o vreme. Merge si pentru o zi cu nori 🙂
E un fel de blues modern foarte reusit. Intra foarte bine la un vin seara, si nu numai. Mi se pare ca Mayer scrie genul de muzica pe care o redescoperi la fiecare ascultare.
Felicitari pentru recomandare si keep the coming! 🙂
eu am alta coperta la asta. M-au pacalit piratii, ai dreq.
Mie Mayer mi s-a parut foarte childish la inceput. Refreshingly childish, adica. Must’ve been the voice or something. Parea ca face cate-o descoperire cu fiecare piesa. Cu albumul asta nu mi-a ramas in minte decat refreshing-ul, mai putin copilareala. Ca sa nu mai spun ca merge si cu cocteiluri puternic alcoolizate, definitely not for children 🙂
mayer e un mare mare chitarist in primul rind. Care nu prea se vede in spatele popstarului pt adolescente bourgeonante.
minunat albumul, merge pe orice fel de vreme, si aproape orice stare de spirit.
albumul e foarte bun, dar dvd-ul de la teatrul Nokia, „where the light is” e masterpiece…