Steven Wilson este un muzician britanic extrem de prolific, un sunetist exceptional si un audiofil bolnav, dusmanul de moarte al Ipod-ului. Este fondatorul a nu mai putin de 5 trupe – Porcupine Tree, No Man, I.E.M., Bass Communion si Blackfield, iar acum trei ani si-a lansat si primul album solo (al doilea este deja gata si urmeaza sa fie lansat in toamna). Aviv Geffen este cealalta jumatate din Blackfield, un israelian care a lansat nu mai putin de 13 albume solo in propria-i tara. Cei doi s-au cunoscut in 2000 la Tel Aviv la un concert Porcupine Tree – unul in calitate de artist, celalalt in calitate de organizator, s-au imprietenit si au pus-o de-o trupa.
Primul album (sunt trei pana acum) a fost inregistrat intre 2001 si 2003 in doua studiouri din Israel si doua din UK. Mixajul ii apartine lui Wilson, iar masterul este facut la Abbey Road de catre Chris Blair. Muzica este deosebita, ca gen este undeva intre goth, alternativ, un pic de metal si progres vechi. Versurile nu sunt cele mai rupte din soare, multe sunt teribilisto-emo-pustanesti, insa exista bucati destul de profunde si bine scrise. Coperta interioara contine fotografii ciudate, facute de Lasse Hoile, si versuri. Design-ul este facut de Carl Glover pentru Aleph.
Sa-mi spuneti daca v-a placut.
ce bine spui de versurile „teribilisto-emo-pustanesti”.. mie mi-a luat ceva timp să trec de ele.. făceau aproape imposibil să îmi placă blackfield şi, având în vedere că porcupine e una din trupele mele preferate, era frustrant rău de tot. însă, odată ce am făcut pasul, nu a mai fost cale de întoarcere 🙂
Ne place mult de tot:)!De mentionat si faptul ca Wilson este un anti-rockstar notoriu- are fata de teenager semi nerd, dar canta dumnezeieste:)
Se vede la orizont inca un proiect: Steven Wilson+Mikael Akerfeldt=Storm Corrosion 😀
Tocmai l-am descarcat si am inceput sa-l ascult. Suna bine, imi place! Lucrez cu mai mult spor de cand il ascult 🙂 Mersi mult!
Wilson are din cand in cand „probleme” cu versurile si la Porcupine. „Let’s sleep together right now/ Relieve the pressure somehow”, remember?
of course I do. numai că au suficient material discografic încât să trec peste cuvintele nepotrivite,. btw, care ar fi în opinia ta trupele a căror versificaţii sunt ca rupte din volumele de poezie? exceptându-i pe dylan, morrison, waters 🙂 după post-ul ăsta mi-am dat seama că nu aş putea să enumăr prea multe formaţii pe care să le ascult şi pentru că-mi place modul în care se joacă cu vorbele. PS: ăsta e unul din motivele pentru care „a kind of alchemy” e albumul meu preferat de la voi, dar şi din ce înseamnă muzică made in .ro.
Exista o diferenta foarte mare intre poezie si text scris pentru muzica. Ce arata bine pe hartie nu suna neaparat bine pus pe muzica. Dar sunt intr-adevar unii care scriu foarte bine, pot fi si cititi, nu numai ascultati. Spre exemplu Peter Gabriel, David Bowie sau Lou Reed (in conceptia unora, asta e sfanta treime :)).
Hehe, la primii doi mă gândeam şi. Pe Lou nu l-am ascultat suficient, aşa că e timpul să corectez asta. Danke!
^Şi eu
Un alt maestru al textelor rupte din soare e Peter Hammill. Cred insa ca va trebui sa recomand un album, discografia omului fiind extrem de stufoasa.
Pe ultimul album,unele versuri sunt spre jenante…:) Partea din Blackfield care nu-mi place si care se reflecta mai mult pe ultimul disc, e patetismul ala ,in unele momente destul de ieftin a lui Aviv,fie ca e vorba de versuri, fie ca e vorba de linii melodice sau frazari si tehnica vocala. Se vede ca Wilson a fost ocupat mai mult cu albumu lui solo care o sa apara in toamna,oricum,o trupa pe care o ascult mereu cu placere.
Progressive cât cuprinde! 😀
cred ca wilson ar fi avut nevoie de o pauza mai lunga ca artist al trupei porcupine tree dupa ce s-a lansat albumul lightbulb sun, care de altfel este si cel mai bun al lor, sa nu ne mai amintin de fear of a blank pocket, pardon planet… si mai ales the incident, un album foarte slab!
cat despre deadwing si in absentia cred ca a mai avut putina vana in el sa mai scrie ceva bun, dar nu in totalitate! ar fi trebuit sa cante numa solo sau cu trupe cum bass communion,(i se potriveste drone-ul ala), sau I.E.M.
dar na… „parerea mea!” 🙂
glumesti, sper.
eh glumesc!! nu prea cred 🙂 wilson e excelent bun sunetist si om de cultura foarte tare!! dar de la un moment dat compozitional vorbind se cam repeta si nu neaparat in sensul bun! mi s-a parut mai bun albumul solo Insurgentes decat ultimele de la porcupine tree 🙂 si cred de altfel ca i s-a cam terminat inspiratia ca sa mai scoata un album TARE! nu are nici o legatura cu trupa, nici cu faptul ca sunt foarte buni instrumentisti.
sa-l luam ca exemplu pe tony levin … asculti albumele lui solo si nu prea merge ceva.. ce? pai ii trebuie un tip tare care sa-i compuna piesele ( cum ar fi fripp sau peter gabriel) ma rog am derivat si nu-mi place sa sterg ce am scris deja
nu stiu daca este vorba despre gusturi cat despre firea fiecaruia si cum intelege evolutia muzicala 🙂
noapte buna
* deviat
Gusturile clar nu se discuta. Parerea mea este ca odata cu Lightbulb Sun incepe Porcupine-ul fain. Si cred ca esti primul pe care il aud spunand ca ar fi invers. Interesant.
probabil ca incepe, dar eu in afara de 5-6 piese din ultimele 4 albume nu prea mai pot asculta 🙂
si pe langa asta… acest „Porcupine-ul fain” pentru mine inseamna si „Porcupine-ul care incepe sa fie comercial” 🙂 nu in sensul rau bineinteles.
evolutia lor muzicala se observa prin prisma compozitiilor a temelor cat si a patternurilor armonice, care se cam repeta! tot ce a facut wilson a fost sa dea o forma mai lejera ideilor/temelor mai vechi pentru un public mai larg si nu neaparat indreptat catre acest „progressive” care pana la urma nici nu mai apare „cat cuprinde” (cand „zici” progressive deja parca „te crezi” mult mai destept sau cand asculti asa ceva 😀 )
stilul porcupine este oricum unic si nu stiu daca poti sa-i zici progressive sau in alt fel pentru ca nu-l poti compara la un nivel inalt cu prea multe trupe
cat despre versuri ciudate si total rupte de muzica (nu tot timpul), puteti sa ascultati trupa OSI, primele 2 albume!! au si o piesa cu wilson la voce,o piesa bunicica! 🙂
Defineste comercial.
pai la nivelul de porcupine tree, comercialul inseamna exact ce am zis… sa dea o forma mai lejera muzicii, pentru un public mult mai larg decat cel pe care il aveau acum 10-13-15 ani …inclusiv versurile si tematica lor s-a schimbat… evident
clar ca n-am cum sa definesc comercialul la nivelul acesta dar nici nu consider ca ar trebui
eu am spus ceea ce cred despre ei etc.., sa nu-mi zici ca iti place „the incident” foarte mult ca nu te cred 🙂
o seara buna!
Ba imi place 🙂 Chiar am fost la concert la Budapesta si mi s-a parut demential. Eu cred ca lucrul la care te referi tu este faptul ca piesele au inceput sa fie mult mai concrete, fara partile instrumentale enorme prezente pe albumele de dinainte, desi nu se zgarcesc nici de la Lightbulb Sun incoace, dar o fac iarasi mult mai concret. Ori eu nu gasesc nimic „comercial” in asta, imi suna mai degraba a maturizare. De cele mai multe ori (cel putin asa am invatat lucrand in studio) „less is more”. Dar, repet, gusturile nu se discuta, este ok sa avem si pareri diferite atunci cand ceva ne intereseaza deopotriva.
Primul cd „The Incident” cantat live la Budapesta atunci, a fost cea mai buna ora de muzica din viata mea! 🙂