Underground-ul nu este un stil, dar daca ar fi, definitia lui ar fi Tom Waits. Primitiv, modern, nebun, absolut original desi influentat de blues, cu o raguseala tabaco-alcoolica de cinci dimineata, cu niste versuri demente, dar foarte bine scrise, Waits este anti-starul perfect, potrivit mai degraba in decorul unei gropi de gunoi sau unui canal decat in cadrul unei sali de spectacol. Bone Machine este o culegere de cantece adunate parca de sub vreun pod din suburbii, cu oale si lemne lovite intre ele pe post de percutii, cu un contrabas infundat, din cand in cand tobe, chitara, pian, banjo, saxofon sau clarinet. Invitati Les Claypool si Keith Richards, fiecare pe cate o piesa. Albumul este castigator de Grammy la categoria Best Alternative Music Album. Si merita din plin, credeti-ma, nu exista ceva mai alternativ.

Este mixat de nu mai putin de cinci sunetisti si este masterizat de unul dintre cei mai respectati maestri de sunet din lume, Bob Ludwig. Si credeti-ma, nu-mi place titulatura de maestru nici sa ma pici cu ceara, dar omul in cauza o merita din plin.

Coperta interioara contine versurile si fotografii demente cu Waits facute de Jesse Dylan. Este si o bucata de fotografie cu niste tevi, ca tot ziceam de canal mai devreme. Design-ul ii apartine lui Christie Rixford.

Sa-mi spuneti daca v-a placut.


4 Replies to “Tom Waits – Bone Machine (1992)”

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată.