Astazi n-am timp sa va povestesc prea multe, dar nici sa va las balta nu pot. Asa ca luati si ascultati. Pe scurt, Ani DiFranco este o americanca care a facut numai ce a vrut, nu stiu cum a reusit, are propria-i casa de discuri, Righteous Babe, infiintata in 1990 pentru productia primului ei album, casa la care a lansat pana acum nu mai putin de 15 albume de studio si vreo 17 live-uri, a cantat in diverse formule, acompaniata de o trupa, impreuna cu un contrabasist sau singura pe scena ca in concertul de la Carnegie Hall (ce tupeu!). Tehnica ei de chitara este absolut fabuloasa, piesele sunt faine, versurile pe alocuri interesante, pe alocuri copilaroase. Knuckle Down este primul album pentru inregistrarea caruia a acceptat prezenta unui producator, Joe Henry, si asta se simte. Astazi nu o sa va mai insir toata pleiada de oameni care au lucrat la album, ati scapat. Iar despre coperta nu as putea sa va spun nimic, asta fiind primul album recomandat pe care nu il am decat in format mp3. Si asta pentru ca nu se gaseste pe la noi.
Sa-mi spuneti daca v-a placut. Ne vedem diseara 😉