Cum a fost la Nik Bärtsch’s Ronin

Aseara am fost la Sala Radio la, o trupa elvetiana de avant-garda, jazz, minimalism, dupa spusele lor “zen-funk”. Imi facusem o impresie inotand prin youtube, dar nu stiam la ce sa ma astept live. Nu stiu de ce, pornisem cu ideea ca e posibil sa ma plictisesc, sa nu inteleg, sa ma enervez, etc., asa cum patesc adesea cand e vorba de chestii pretentioase. Am avut insa surpriza sa vad pe scena cinci muzicieni foarte vii, extrem de creativi, care au impus atmosfera din prima clipa. Cred ca cel mai mult m-am holbat la percutionistul Andi Pupato, care avea niste OZN-uri cum n-am mai vazut, multe dintre ele fabricate de el insusi, dupa cum mi-a marturisit la sesiunea de autografe de dupa cantare. Un alt instrument care mi-a atras atentia in mod deosebit a fost clarinetul bas manuit de Sha (cred ca live mai vazusem o singura data), care din cand in cand era schimbat cu saxofonul. Sectia ritmica, formata din Kaspar Rast la tobe si Björn Meyer la bas, m-a lasat mut, mai ales ca ansamblul in cauza are obiceiul sa cante in masuri compuse si sa aiba in general ritmuri destul de complicate, repetitive, obsedante. Nik Bärtsch, compozitorul grupului, pasionat de arte martiale si filosofie orientala, un pianist desavarsit, isi prepara corzile instrumentului in timp real, le ciupea si le zgandarea in asa hal incat la un moment dat aveam impresia ca ascult un alt instrument. Ba chiar am auzit un prieten spunand ca sigur au folosit track-uri suplimentare. Ei bine, n-au folosit. S-au cantat in general piese de pe “Llyria”, ultimul lor album, lansat in 2010, care s-a epuizat instant la standul de merchandise imediat dupa concert (inclusiv in varianta de vinyl). Drept urmare mi-am cumparat “Holon”, albumul din 2008, care e deja la a doua auditie si s-ar putea sa ramana o vreme blocat in player. Daca tot nu v-am recomandat nimic in ultima vreme, luati-o de buna si ascultati Nik Bärtsch’s Ronin si cred ca nu gresesc daca spun orice album.
Auditie placuta!

P.S. Multumesc prietenilor de la Twin Arts, care au organizat concertul, si noului nostru coleg, Döme, care mi-a dat primul link cu cei in cauza. Si cititi daca puteti interviul cu Nik din Dilema Veche, luat de un alt prieten, Catalin Toader. Asta doar asa, ca sa vedeti cum gandesc unii pe lumea asta. Very inspiring indeed.