N-am facut prea multi purici prin Pays Basque, eram grabiti sa ajungem in Pirineii „adevarati”, dar tot am apucat sa umblam un pic vreo 2-3 zile si pe-aici.
Ce-ar fi de vazut ? Clic pe imagini sa le vedeti mai mari.
In primul rind, La Rhune (sau Larrun in basca). E un muntisor mititel, dar foarte important pentru basci. Avantajul sau e ca e foarte vizibil, fiind izolat – si implicit din virful sau panorama e superba (daca poti faci abstractie de releul monstruos de 100m rosu aprins cu alb). Larrun e muntele ala ascutit din dreapta:
N-am avut o atmosfera prea clara, insa tot am apreciat de sus litoralul pe zeci de km.
Un trenulet cu cremaliera ii duce pe lenesii ca noi pina pe virf. Daca n-ar fi electric si plin de pensionari fara pusti si Stetsoane ai jura ca e un tren din Vestul salbatic, fara ferestre si cu banchete de lemn dur, numai bune pt fesieri. E o singura linie, extrem de abrupta, iar trenurile se intersecteaza la mijlocul traseului.
Nici macar nu eram in high season si tot era plin pe virf. Ciorile/vulturii s-au adaptat si vin in numar mare la mincare moca. Toate au cite ceva de carat pe undeva:
St Jean de Luz – Hendaye sint statiuni de litoral. Biarritzul e cea mai mare din zona, dar nu suport Mamaile, asa ca n-am „servit”.
In St Jean de Luz am murit de foame si de cald, dar macar am murit in conditii civilizate si locuri frumoase. Francezii sint, ca si ai nostri, de neoprit in ceea ce priveste cancerul de piele de ora 12.
Fortul Socoa din port merita vazut, e plin de barcute foarte viu colorate.
Am mai cascat gura de pe dig la un Atlantic suspect de calm si cam atit.
Intre St Jean si Hendaye faleza e foarte spectaculoasa („Les Corniches”), merita sa te opresti. Nu e nici o balustrada, iti rupi gitul garantat – sint citeva zeci de metri buni, si am senzatia ca la reflux nici macar nu cazi in apa. Straturile ridicate la verticala sint superbe, din pacate nu realizezi din poze ce abrupta e treaba.
La intrarea in Hendaye merita ocolul un castel nou-nout – doar 150 ani – deasupra oceanului si cu o gramada de animale din piatra pe toate partile, de la un boa urcind pe zid la crocodilii de la intrare sau pisici, soareci, elefanti, melci etc: le château d’Abbadia. Daca nu intri, e chiar gratis.
In dreptul castelului, faleza e puternic erodata si un drum aproape neumblat pe domeniu te duce printre finete uriase si idilice catre doua stinci enorme pline de pescarusi: Gemenii (Les Deux Jumeaux).
Am dat si o mica raita prin Spania – inca ma frapeaza usurinta cu care treci in alta tara fara macar sa o realizezi. Venind dintr-un oras de frontiera din vremea comunismului cu povestile münchausenice de groaza inerente despre trecutul Dunarii la sirbi calare pe butelii de oxigen medicinal, chestia asta ma marcheaza inca, 22 ani dupa.
Un mic farulet (Higer) si aceeasi faleza frumoasa si sfarimata, dar in spaniola.
A, si castelul si Gemenii vazuti din partea opusa:
In rest, orasele mici si foarte mici, liniste si multa, multa mincare.
Mai multe poze aveti aici in Picasa, si toate imaginile sint geotagged – in dreapta vedeti unde a fost facuta fiecare, mare inventie si asta.
Si plecam spre est.
Ai avut GPS pentru cameră? Sau ai făcut tu manual Geotagging?
Manual, e mult mai sigura treaba – vezi geotaggingul pozelor tale cu iphoneul din Crai, din care multe care sint oriunde, numai unde trebuie nu.