Road Trip – Pirinei 4

Doua circuri mai la est de Cirque de Gavarnie, Cirque de Troumouse. Zona e practic circ linga circ, zici ca-i politica romaneasca.

Troumouse e unul din cele mai mari din Europa, are in jur de 4 km diametru, e destul de plat si inconjurat de pereti inalti – iti da senzatia de crater vulcanic – si, fiind la aproximativ 2200m altitudine, n-are nici un copac/boschet, fiind folosit ca pasune pentru sute de vaci si oi in deplina libertate aparenta. Sau pentru 3 milioane de oameni teoretici, dupa calculele lor – asta ar fi un loc nemaipomenit pentru un concert ultraurias. Dar e mult mai putin frecventat decit Gavarnie, erau doar citeva zeci de turisti in toata zona.

Panorama (click/drag/scroll):

Exista sosea pina in circ, una extrem de spectaculoasa, mai ingusta si cu mai multe curbe decit Transfagarasanul. Pe alocuri e de-a dreptul intimidanta, neavind nici un fel de parapet, desigur. As indrazni sa spun ca e la fel de impresionanta ca si circul.

si o panorama (click/drag/scroll):

Verdele ierbii e de-a dreptul orbitor. Asta am observat peste tot: cred ca e mult mai putin praf, pentru ca de plouat ploua si in muntii nostri, dar verdele ala nu e nici pe departe la fel, nici in iarba, nici pe frunze. Nu stiu de ce, dar e foarte vizibil mai saturat. O fi fost si perioada. Si zapada e mult mai putin murdara – da, s-ar putea sa fie de la praf.

Putine chestii sint mai urite decit oile proaspat tunse. Poate oile proaspat tunse care tocmai s-au dat prin namol.

In lipsa copacilor, fiecare centimetru de umbra e exploatat la maximum. Adevarul e ca la inaltimea asta (esti pe virful Pietrei Craiului practic, dar nu bate vintul, fiind intr-o chiuveta) soarele arde infiorator. Oare oile tunse se bronzeaza ?

In rest, lacusoare peste lacute si idilic cit cuprinde Miorita.

RGB. Alea rosii sint alge, sper ca n-au taiat nici o vaca acolo. Pentru Trifan, cu dedicatie: apa e rosie.

E un fel de Retezat: multe lacusoare si balega. Foarte putin gunoi, insa.

Circul dintre Gavarnie si Troumouse se cheama Estaubé, e un pic mai mititel, si mai putin umblat, si are si asta sosea (una chiar si mai ingusta, fix cit o masina) pina la barajul unui lac de acumulare suspect de turcoaz – Lac des Gloriettes, cu pescar inclus.

Plin de marmote, una n-avea nici o treaba si facea exercitii de fugit din calea masinii, si la dus si la intors.

Ar mai fi de amintit in zona un pod – Napoleon (III, nu Bonaparte) la 65 m peste un canion – se face si bungee jumping, desigur. Povestea e clasica – imparatul/dictatorul/presedintele iubit se duce la bai/mare/munte – vrea sa treaca riul, nu poate – da dispozitie sa se taie muntii/faca pod/inventeze teleportarea – si vede ca e bine. The end, la nation reconnaissante.

Din pacate nu se vede cit e de jos riul, trebuia sa mai taiem din copaci. Va imaginati voi.

Si o poza seara de la geam si gata:

Mai multe fotografii (cu taguri GPS) gasiti aici.