Road Trip – Pirinei 5

Dupa cum spuneam, am stat linga Lourdes.
Lourdes e un orasel de 15 000 locuitori (cit Sinaia) in care exista 270 de hoteluri care pot primi, tineti-va bine, 5 milioane de pelerini pe an (in Sinaia, destinatia noastra de top, cifra e de aprox 200 000). Lourdes este unul din principalele centre de pelerinaj crestine si cea mai mare parte a veniturilor sale provin din asta si din „bondieuseries”-urile mai mult sau mai putin (dar mai mult, in general) kitsch aferente. Exista pina si o catedrala subterana uriasa ovala de aproape 200 m lungime, Tommyknockers style, asteptind Inaltarea. Toate astea gratie viziunilor unei fetite usor simplute convinsa ca s-a intilnit cu fecioara Maria acum 150 de ani. De 18 ori. Seems legit.

Asadar, fortul din Lourdes, vazut de la spitalul pe care l-am vizitat cu drag cu prilejul sciaticii, din fericire nu a mea. Din pacate nu s-a lasat cu minune.


Foarte aproape, statiunea Cauterets, inconjurata de munti. Ai tot felul de chestii de facut pe-aici, in principal sa te imbuibi cu ochii-n cascade si sa mergi de nebun sau sa skiezi. Toate vaile din jur merita vazute, si, dupa cum ziceam, nu stiu ce pun astia in clorofila. Martieni pisati ? Soylent green ?

(aici nu pot decit sa sper ca aveti un monitor decent si vedeti ce vad si eu).

Destinatia de azi este Pont d’Espagne. Cauterets-Pont d’Espagne e unul din cele 4 Grands Sites de Midi-Pyrénées alaturi de Lourdes (ma rog, sare dupa gust), Cirque de Gavarnie si Pic du Midi de Bigorre, despre care vom vorbi in episodul urmator.
Cu alte cuvinte, țîță de mîță. Da, e misto, dar e cam prea amenajat, si cu siguranta rezervatia Néouvielle e cel putin la fel de faina. Si despre asta, mai tirziu.
Desi distantele nu sint mari, drumurile din Pirinei sint destul de inguste si nu contin linii drepte, insa contin camioane (si biciclisti, oh grupurile de biciclisti nedepasibile) – inaintezi destul de incet. Trebuie sa aloci timp considerabil dus-intorsului catre obiectiv.

De ce-i zice Pont d’Espagne, n-am reusit sa aflu. Poate ca acolo era granita la un moment dat – acum e la vreo 5 km, pe creasta.
Pe drum, tot felul de cascade – e foarte umed peste tot, am vazut izvoare care pleaca din poteca pur si simplu. Toata ariditatea Spaniei si sudului Frantei e compensata prin bogatia acvifera a Pirineilor. Sint vreo 2500 lacuri ! Cind am carat 4 litri de apa pe virful Craiului numai la asta ma gindeam. Ma rog, la asta si la cum sa nu-mi rup gitul sau degetele, nu neaparat in aceasta ordine.

Ajungi la Pont d’Espagne intr-o parcare cam cit tot Autovitul – nu vreau sa stiu ce e aici in sezon – dupa care iei o telecabina care te duce la un telescaun care te duce la un drum pe curba de nivel care te duce la un lac. Cred ca poti si in carucior cu rotile. Sigur ca poti sa urci pe jos pe sub telescaun, o placere deosebita pe care n-am incercat-o. Am coborit insa, dar pe alta parte, singuri cuc si cu ploaia-n spate.

Lacul se cheama Lac de Gaube, prezinta terasa si cabana – din nou, tipenie de data asta, dar imi si imaginam micii sfiriind voios in plin sezon. De aici poti merge mai departe pe vale catre tot felul de refugii, cascade si locuri minunate care acum erau acoperite de un nor mai putin minunat, asa ca n-am.

Hai si-o panorama, ia:

Coborirea de la lac catre pod merita neaparat, mai ales cind nu e absolut nimeni in jur – e o bogatie incredibila de vietuitoare, de la stoluri de fluturi foarte colorati la haite flaminde de marmote zombificate. Sau ma rog, lejer jumulite.

Boloria euphrosyne, nu selene, da ? Ca ride lumea de noi.

Treci printr-o padure de pini seculari cu radacinile impletite formind un covor aproape continuu care se confunda cu stincile pe care abia se tin si prin mlastini pline de flori. E foarte liniste.

Byromania 2.2, numai pt Trifan: numarati florile din poza de mai sus.

Podul e chiar deasupra confluentei a doua torente care au sapat niste canioane inguste in roca foarte dura. Initial n-am realizat ca ala de piatra e Pont d’Espagne, nu e deloc impozant. Ce se vede de pe el, insa, e. Daca faci abstractie, din nou, de cabana cu bar/restaurant din spate.

Aveti idee ce e asta ? Monstrul verde pitic care apare noaptea si misca hipnotic din cap.

Sau, ma rog, din fund. Hint: nu e fantoma lui Toulouse-Lautrec exudind absint – n-are ochelari.
Aduce un pic a Hypnotoad. ALL GLORY TO THE HYPNOTOAD!

N-am vazut licurici in Romania niciodata. E teribil de luminos, ma intreb cum reusesc sa se mai gaseasca saracii in baia constanta de lumina pe care am creat-o.

Si va las cu imaginea asta, riding away into the sunset. Sau incotro te lasa pilnia.

Ca de obicei, mai multe fotografii dragute aveti aici.
Cineva m-a invatat ca daca vreau sa ma citeasca cineva, postez luni la ora 8, ca lumea deschide netul doar la serviciu, altfel n-are haz. Ia sa vedem.