Mai jos este o listă cu albumele recomandate de mine de-a lungul timpului pe acest blog. Sunt curios pe care le ştiaţi deja, pe care le-aţi ascultat în urma recomandărilor şi care v-au rămas în playlist.
1. Bob Dylan – The Freewheelin’ Bob Dylan
2. Faith No More – King for a day, fool for a lifetime
3. Elbow & BBC orchestra – The seldom seen kid live
4. Damien Rice – O
5. Archive – Controlling crowds
6. Vali Răcilă & Raul Kuşak – Handmade blues
7. The John Butler Trio – Grand National
8. Roger Waters – Amused to death
9. My Brightest Diamond – Bring me the workhorse
10. Peter Gabriel – OVO
11. Bjork – Selmasongs
12. Mozdzer Danielsson Fresco – Between us and the light
13. dEUS – In a bar, under the sea
14. John Mayer – Continuum
15. Jeff Buckley – Grace
16. Blackfield – Blackfield
17. Tom Waits – Bone Machine
18. Tori Amos – Scarlet’s walk
19. King Crimson – Thrak
20. Massive Attack – Mezzanine
21. A perfect circle – Thirteenth step
22. Ani DiFranco – Knuckle down
23. David Bowie – Outside
24. Led Zeppelin – III
25. Morphine – The night
26. Fink – Sort of revolution
27. dEUS – Keep you close
28. Richard Hawley – Truelove’s Gutter
29. Radiohead – Hail to the thief
30. The Gutter Twins – Saturnalia
31. Jack Johnson – In between dreams
32. David Byrne – Look into the eyeball
33. Porcupine Tree – In absentia
34. The Divine Comedy – Casanova
35. Bill Callahan – Sometimes I wish we were an eagle
multe din ele,insa ce m-a cucerit iremediabil a fost Morphine. Iti Multumesc ca ai impartit cu noi aceste minunatii muzicale.
*multe din ele le stiam,insa pe tot atat de multe inca imi erau in necunoscute.
King Crimson si John Mayer clar!
Eeee, oricum, după comentariile astea m-am lămurit buştean 🙂
Pai, stiam cam trei sferturi. Din sfertul ramas am ascultat cam jumate. Deus-ul al doilea (pe primul il stiam) si Elbow m-au nenorocit definitiv si le ascult periodic. Fink, interesanta descoperire. Jack Johnson mi s-a parut cam slabut, ca sa nu laud chiar tot. 🙂 Da’ am o mare nelamurire cu privire la Callahan – am ascultat de vreo 3 ori discul si nu ma pot hotara daca imi place sau ma enerveaza cumplit. Nu l-am oprit niciodata, totusi…cumva ma fascineaza ceva la muzica aia dar in acelasi timp mi se pare ca nu mi se scurge pe nicaieri, pe unde-ar trebui. Si ai acolo si niste alltime favourites : Waters-ul, Radiohead-ul, Porcu’, Blackfield, Zeppu’, Buckley. A, si de My Brightest stiu tot de la tine da’ mai de mult, nu din recenziile astea. Numa bine, sa ne vedem curand! Poate-mi zici cum a functionat Callahan-ul ala la tine. 🙂
Nici eu nu ştiu exact, m-a fermecat, muzica primitivă cumva, piesele atât de simple şi el spunând parcă poveşti unor necunoscuţi. Mi s-a părut foarte sincer, dezinteresat şi fără pretenţii.
Aha, ia sa-i mai dau eu un play!
http://iamthemorning.com/
Pentru Dan si ceilalti byronisti, am descoperit o minunatie de trupa/album. iamthemorning se numesc, sunt rusi si canta ceva cu totul special, un fel de classical indie prog, daca pot spune asa. au un singur album, omonim ,lansat in 2012, pe care-l gasiti la liber de downloadat pe site-ul lor, aveti linkul mai sus, spread the news!