Cred că dimineaţa Ada Milea face întâi exerciţii de dicţie şi abia apoi se spală pe ochi. Bobo Burlăcianu la fel. Iar apoi amândoi beau energizante, ca să poată vorbi mai repede. Bineînţeles, glumesc, încercând să-mi închipui ce metodă adoptă oamenii ăştia ca să poată pronunţa atât de repede şi de inteligibil atât de multe cuvinte. Cât despre memorie…
M-am înghesuit aseară la lansarea pentru nefumători (!) a albumului “Alcool” la Clubul Ţăranului. Şi nu mi-a părut deloc rău. Ada este, după părerea mea, cea mai originală artistă româncă, şi nu spun asta sperând că o să citească blogul ăsta şi o să se simtă flatată, ci pentru că pur şi simplu nu o pot compara cu nimic. Şi-a inventat o lume a ei, în care teatrul s-a însurat cu muzica şi au făcut împreună un copil al cărui nume nu e nici Music-hall, nici Vodevil.
Evenimentul a fost prezentat de Alexandru Andrieş, care a declarat (pe barba dumnealui) că ăsta e cel mai bun album al Adei. Albumul este într-adevăr mortal, nu ştiu dacă este şi cel mai bun, eu sunt încă topit după Apolodor, Nasul sau Quijote. Textele sunt ca de obicei foarte bune, adaptate după Ion Mureşan, şi vorbesc (culmea!) despre alcool (deşi sunt momente în care mă întreb oare ce o fi fumat poetul). În afară de Bobo, pe album mai cântă Cristi Rigman (voce şi percuţie) şi colegul Dan Georgescu (la bas de data asta). Înregistrările sunt făcute de Victor Panfilov (de care parcă am mai auzit undeva :)), iar coperta e desenată de Paul Mureşan, colegul de voluntariat al Adei de la Tăşuleasa.
Enjoy!
Dan