Grafica Eternal Return ep. 3: Little by Little

Noiembrie.
Vine frigul, pică frunza, acoperă-mi inima cu ceva. De exemplu cu Little by Little, una din cele mai de-tăiat-vena-pe-lung-pe-linia-punctată-în-direcția-indicată piese byron.
Tocmai i-am lansat varianta radio edit, pe disc e mai lungă și conține și un invitat: trompetistul Mihai Sorohan care a suflat în Norvegia și s-a auzit pînă la București, plus Dănuț la glockenspiel, xilofonul ăla de metal pe care-l tot izbim prin unplugged-uri. Pe Glock, nu pe Dănuț.
În studio i-am tras și o variantă doar pian și voce pe care o vom folosi undeva, cîndva, poate pe ediția specială ? Vedem.

Cum să ilustrez depresia de noiembrie ? Și, mai ales, printr-un colaj din ce ?
M-am gîndit la multe, de la batiste la frunze moarte, dar în noiembrie frunzele sînt deja jos, uscate, culorile intense s-au dus. Ok, poate un tablou din frunze colorate ar fi fost mai frumos, dar am simțit nevoia de ceva mult mai depre.
De ce depre ?
Little by Little este, din punctul meu de vedere, foarte eficient, mai ales în combinație cu un pahar de tărie și un buchet de regrete. Chiar și eu voi avea un moment dificil peste vreo 10 zile, o să am grijă să n-o ascult atunci.
Pentru că Little by Little e de fapt tic-lîngă-tac, iar 11-le nu ține de noiembrie (care e luna a noua din calendarul roman, după cum îi zice si numele), ci de ceasul din urmă. Prea-tic tîrziu-tac.

Așa că am folosit lacrimi.
Cum Oprescu e indisponibil a trebuit să improvizez și am recurs la apă normală. Dar cum s-o fac să formeze picături pe măsuța mea de sticlă și nu băltuțe ?
M-am documentat un pic și am găsit un produs hidrofob pentru parbrize, l-am frecat sîrguincios pe geam, am adăugat apa cu un pulverizator pentru flori și o seringă (pentru precizie), am retușat cu un bețișor de urechi, am înfipt un fundal albastru sub masă și gata.

Sigur, în realitate picăturile sînt minuscule, dar n-aveți de unde ști că de fapt sînt lacrimi de hamster prins cu mîța-n sac. Iar forma pe care o închipuie e un pie chart. Și un cașcaval. Și o pizza. Depinde cît de aproape de pauza de masă sau de ședință ești.

Am încercat și cîteva cu o clepsidră cu nisip verde sub masă, reflectată în toate, dar nu se vede prea clar, așa că le las pe astea aici doar pentru că arată fain.

Piesa asta e hipnotică, nici nu pot să fac glume despre ea. De aia nici n-am tradus-o în română ca s-o lansăm single, i-am fi zis Mic după mic să-i compensăm tristețea iremediabilă.

Mă duc să plîng, am răcit groaznic.

P.S. N-am poze cu pisica, din momentul în care a văzut pulverizatorul cu apă n-a mai fost de găsit.