Îndrăgosteala, boală grea, moarte sigură. Most Inexplicable Plague.
Următoarea la rînd e aprilie, luna Afroditei/Venus, zeița perfectă care le fură mințile și vorbele sărmanilor bărbați, ofofof. E numai vina ei, domnule polițist.
Cam asta e ideea, o piesă ușor schizo despre minți blocate și cuvinte care nu vin. Shudder before the beautiful, vorba lu’ Nightwish. Nu știu de ce-mi vine-n cap imaginea lui Galadriel terorizîndu-l cu frumusețea ei pe bietul Frodo.
Dar sîntem în 2015, cînd totul se tratează cu pastile (pentru că, nu-i așa, vaccinurile sînt invenția diabolico-reptiliană a illuminatilor întru subjugarea omenirii), deci poate că molima asta are și leacuri rotunde și colorate. Care nu conțin latex.
Am realizat repejor că n-am șanse să fac și fundalul din pastile, aș fi dat faliment rapid. Chiar și așa, am consumat toate rezervele proprii de Paracetamoale și Triferment.
Scena de la farmacie a fost delicioasă – recunosc, m-am dus pregătit de rîs și am încercat să lungesc ciudățenia situației cît mai mult posibil.
Domnișoare la tejghea, desigur. Seară, mall, lumină albă rece, Kenny G la difuzor.
– Cu ce vă putem ajuta ?
– Am nevoie de niște pastile albastre, vă rog. Cele mai ieftine pastile albastre pe care le aveți.
(Priviri pline de subînțeles, profesionalism feroce, nici un zîmbet mușcat, jos pălăria).
– Am nevoie de multe, o să am o perioadă dificilă zilele astea, efort susținut. Va trebui să folosesc cîteva deodată, aș vrea să fie tari, să nu curgă, să țină la tăvăleală, mai ales că vor fi multe negre cu care vor intra în contact.
Etc, etc.
Ochii lor – priceless.
Pînă la urmă ne-am hăhăit un pic, am explicat ce și cum și am rămas la Decasept, cea mai ieftină pastilă albastră pe care n-am folosit-o vreodată într-un tablou. Speram să desenez cerul cu ele, dar n-a fost să fie.
E o imagine în versurile piesei: bolnavul, stors de vlagă, zace pe spate sub un copac în floare care ninge peste el în timp ce, prozaic, furnicile îl mușcă de fund. M-am gîndit la cireșii japonezi – sakura, am luat tubul de Triferment, paleta de cărbune vegetal, paracetamol, vitamina C (am trișat și cu cîteva M&Ms, recunosc) și dă-i și artă, birjar.
Am construit tabloul în etape, mi-ar fi trebuit mult prea multe pastile. Care chiar sînt scumpe în cantități mari, și pe urmă ce faci cu ele ? Cît Triferment poți să bagi în tine ? Măcar M&Ms-urile sînt bune.
Patru etape și trei lămpi Ikea au fost suficiente. Le-am lipit ulterior.
Și pisica bipedă, desigur, încercînd să dea ceva jos cu laba.
Pe total, prefer gustul M&Ms-urilor. Care „melt in your mouth, not in your hand„. That’s the spirit, guys.