A Walking Piece of Art (sau of Ass, după cum va fi cunoscută de azi) e imaginea lunii mai. Sună a calendar Playboy, dar e vorba despre Maia, cea mai mare dintre Pleiade și cea care dă numele lunii (așa-i că nu știați ?)
Versurile sînt scrise din perspectiva lui Zeus, CEO, etern gagicar, care o stălkuiește grav, deși ea-și ascunde frumusețea într-o cavernă. Ușor creepy-voyeurist, mi-l imaginez cu un panou mare de ecrane în față, mestecînd popcorn, rînjind libidinos și observînd tot felul de tipe nurlii prin camere ascunse, în camere ascunse.
În final, degeaba, nea Zeus face ce face, se transformă în fulger, coboară-n jos luciferic alunecînd pe rază și se descurcă. Maia îl produce pe Hermes, dar Zeus își ia tălpășița discret în ultima strofă și nu zice nimic de pensia alimentară. Noroc că Hermes e iute de mînă și de-abia născut îi fură oile lui Apollo. Dar asta e o poveste pentru altă zi și maximum trei cîini.
De altfel, mitologia elenă e plină de Zeus transformîndu-se în xyz și rezolvînd diverse doamne, dar nici o mențiune despre pensia alimentară, nicăieri. Tipul avea un avocat fabulos.
Deși povestea e aparent destul de misogină, eu am ales să văd piesa ca pe un fel de odă frumuseții feminine.
Curbe fierbinți. Curbe fierbinți.
Se pare că ăsta e cel mai obscur tablou din toate, mulți nu s-au prins nici ce reprezintă, nici din ce e făcut. Perfect pentru cînd vine șeful și te întreabă ce-i aia de pe calendarul tău de pe perete (shameless self ad) – poți s-o arzi (hehe, arzi) ambiguu și SFW-ish.
Ei bine, e făcut din lumînări aprinse, nu mărgele și categoric nu boabe de porumb.
Iar de reprezentat, reprezintă poate un val, poate un cățel, dar eu, unul, am vrut să fie un fund.
So, curbe fierbinți.
Pachetele de 100 candele sînt destul de ieftine (la Mega image, lîngă panettone, evident), și vreo două sute au ars întru gloria fundului. Cred că e o premieră. Cel puțin dintre cele care nu au fost aprinse romantic în baie.
Totul se întîmpla înainte de Colectiv, nu știu dacă aș fi făcut asta după. Inconștiență maximă, 200 lumînări arzînd pe covor într-o cameră cu perdele.
Sînt destul de greu de aprins rapid atît de multe, pînă ajungi la ultimele, primele deja au lichefiat ceara complet – arată urît cînd devine lichidă, i se vede, hm, fundul.
Dar lucrul la care nu prea te aștepți e cît de irespirabilă devine rapid atmosfera, chiar cu geamurile deschise. Mda. Să nu insistăm.
Așa că și tabloul ăsta include două imagini lipite, de fapt.
Poză cu pisica arzînd sigur nu-mi doream, așa că n-am.
Glorie fundului!