No man’s land
Am ajuns cândva după prânz, cu privirile înceţoşate, târşâindu-mi sandalele prin scoicile năbădăioase. Faleza pustie se deschidea aici într-o plajă mult mai lată, ce îmi dădea o senzaţie de libertate pe care în partea cealaltă n-o simţisem. Cu ultimul strop de energie am luat-o agale pe buza mării ca să-mi găsesc gaşca din cartier.