X
X
Back to the top
X

Frământări #38

Sunt parte din diaspora. Cand sunt acasa simt ca nu am oportunitati si nici nu am gasit o facultate de arte care sa fie deschisa la idei si concepte noi. In afara, oamenii ma accepta insa le este convenabil sa vorbeasca sau sa se aproprie de oameni care vorbesc limba lor nativa si inteleg cultura lor. Nu cred ca dupa mutarea asta pot sa ma mai simt undeva ca acasa. Sunt recunoscatoare si iubesc locul in care sunt, ce invat si cum evoluez in fiecare zi din ce in ce mai mult in domeniul care imi place. Intr-o zi o sa invat sa accept ca acasa poate nu este un loc sau niste oameni pentru mine. Dar pana atunci, mai am de lucrat la asta. All at my own pace.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

O culegere de frământări:

Frământări #56

Gândul că unele relații din viața mea contează mai mult pentru mine decat pentru ceilalți implicați în ele. Oare merită ...
Citește mai mult

Frământări #55

Ca nu stiu sa am grija de cei dragi mie ...
Citește mai mult

Frământări #54

Ceea ce mă frământă este că oamenii se îndepărtează unii de ceilalți. Unii dintre noi nu știm să mai primim ...
Citește mai mult

Frământări #53

discuțiile de cuplu prin care ne dorim să înțelegem mai bine cum putem răspunde nevoilor celuilalt ...
Citește mai mult

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

© 2020 byron