Frământări #38

Sunt parte din diaspora. Cand sunt acasa simt ca nu am oportunitati si nici nu am gasit o facultate de arte care sa fie deschisa la idei si concepte noi. In afara, oamenii ma accepta insa le este convenabil sa vorbeasca sau sa se aproprie de oameni care vorbesc limba lor nativa si inteleg cultura lor. Nu cred ca dupa mutarea asta pot sa ma mai simt undeva ca acasa. Sunt recunoscatoare si iubesc locul in care sunt, ce invat si cum evoluez in fiecare zi din ce in ce mai mult in domeniul care imi place. Intr-o zi o sa invat sa accept ca acasa poate nu este un loc sau niste oameni pentru mine. Dar pana atunci, mai am de lucrat la asta. All at my own pace.