X
X
Back to the top
X

Frământări #41

Mă simt singură. Organic. Visceral. Holistic și exhaustiv de singură. Sigur, există lume în jur. Dar la finalul zilei (doar) eu rămân. Și uneori îmi pierd din joie de vivre și rămân fără energia cu care mai cred și mai sper. Mă uit la cupluri și le invidiez, le înjur în gând, ce bine e că ei au și umărul celuilalt. Sigur, înțeleg și văd și singurătatea în doi. Dar de pe malul meu pustiu, tot mai bine arată la ei. Și mă gândesc că sunt un om mișto și așa mi-e de ciudă că nu mi s-au aliniat astrele, Mercur rămâne supărat, chakrele închise și toți sfinții au încredere că pot să duc singură, de nu m-am intersectat până cu omul ăla să zicem amândoi ce fain e să ne însoțim pe drum. Dar no worries, mă încăpățânez să-mi păstrez dragul de cele ce mă înconjoară și încrederea că îmi găsesc eu gagiu la un moment dat 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

O culegere de frământări:

Frământări #56

Gândul că unele relații din viața mea contează mai mult pentru mine decat pentru ceilalți implicați în ele. Oare merită ...
Citește mai mult

Frământări #55

Ca nu stiu sa am grija de cei dragi mie ...
Citește mai mult

Frământări #54

Ceea ce mă frământă este că oamenii se îndepărtează unii de ceilalți. Unii dintre noi nu știm să mai primim ...
Citește mai mult

Frământări #53

discuțiile de cuplu prin care ne dorim să înțelegem mai bine cum putem răspunde nevoilor celuilalt ...
Citește mai mult

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

© 2020 byron