Frământări #41

Mă simt singură. Organic. Visceral. Holistic și exhaustiv de singură. Sigur, există lume în jur. Dar la finalul zilei (doar) eu rămân. Și uneori îmi pierd din joie de vivre și rămân fără energia cu care mai cred și mai sper. Mă uit la cupluri și le invidiez, le înjur în gând, ce bine e că ei au și umărul celuilalt. Sigur, înțeleg și văd și singurătatea în doi. Dar de pe malul meu pustiu, tot mai bine arată la ei. Și mă gândesc că sunt un om mișto și așa mi-e de ciudă că nu mi s-au aliniat astrele, Mercur rămâne supărat, chakrele închise și toți sfinții au încredere că pot să duc singură, de nu m-am intersectat până cu omul ăla să zicem amândoi ce fain e să ne însoțim pe drum. Dar no worries, mă încăpățânez să-mi păstrez dragul de cele ce mă înconjoară și încrederea că îmi găsesc eu gagiu la un moment dat 🙂