Gândul că unele relații din viața mea contează mai mult pentru mine decat pentru ceilalți implicați în ele. Oare merită efortul?
Lasă un răspuns
O culegere de frământări:
Frământări #48
orice aş face, tot nu sunt deajuns pentru nimeni ...
Frământări #47
Faptul ca m-am inselat. Am fugit dupa impliniri materiale si profesionale, iar acum cand incep sa le ating imi dau ...
Frământări #46
Azi? Azi mă uit la tot verdele și la toate florile care cresc în curtea mea și nu mă mai ...
Frământări #45
Că nu ne pasă. Nu ne pasă ...
Aceeasi dilema si la mine, cu oameni mai vechi, cu oameni mai noi… oameni mai apropiati sau mai putin apropiati… am oferit de fiecare data cat am simtit si avut, cu bucurie si sufletul deschis, fara cenzura, fara sa simt ca fac un efort in acel moment… problema cred ca apare in timp, cand observi ca e greu cu socializarea, cand initiativa vine preponderent dintr-o singura directie… si la modul general te resemnezi cu ideea… dar uneori e greu cu singuratatea, poate cu lipsa de afectiune… e greu de procesat in lipsa informatiilor care m-ar putea face sa inteleg de ce…
Daca merita… oamenii sunt fiecare in felul lui, cu bune si cu rele… nu ii putem schimba noi… cred insa ca ar trebui sa continuam sa cautam ceea ce dorim…