Teama de a nu fi suficient (pentru mine, pentru lumea din jur), întruchipată de-o arătare stranie, mare cât o zi de post, c-un rânjet până la urechile-i clăpăuge și cu-o blană aspră, țepoasă, gata să se-arunce pe mine și să mă acapareze cu totul.
Monștri ascunși sub paturi:
Monstru #36
Monstrul meu de sub pat sunt eu, singură ...
Citește mai mult
Citește mai mult
Monstru #35
Îmi este foarte frica de faptul ca prietenii de acum ma vor abandona sau înlocui exact ca cei din friend ...
Citește mai mult
Citește mai mult
Monstru #34
Că voi rămâne singură, că nu voi avea pe nimeni lângă mine ...
Citește mai mult
Citește mai mult
Monstru #33
Bolile, ale noastre sau ale copiilor, moartea ...
Citește mai mult
Citește mai mult
Lasă un răspuns