Când pașii mi se rătăcesc pe cărare
Prin păduri
Ce-ascund răni sărutate de topoare
Și furtuni
Îmi vine să dispar și eu în decor
În lume
Să fiu doar un alt eremit călător
Fără nume

Când cerul se agață-albastru de crengi
Părăsind
Credințe învățate strâmb peste vremi
Un labirint
De taine se dezbracă în orice frunză
Ce suspină
Iar lumea se transformă iar într-o muză
Libertină

Sunt departe
De stindarde
Și oameni ce au învățat să urască
Zâmbind
Cu lacrimi ascunse permanent sub o mască
Clandestin

Aici pot avea
Tot ce nu vrea nimeni să-mi dea

When my steps wander on the pathway
Through forests
That hide wounds kissed by axes
And storms
I get the urge to get lost in the scenery
In the world
To become just another traveling hermit
Without a name

When the blue sky hangs from the branches
Letting go of
Beliefs wrongly learned across the ages
A labyrinth
Of mysteries undresses in every leaf
That sighs
And the world becomes once again
A libertine muse

I am far
From any banner
From people who learned how to hate
While smiling
With their tears always hidden beneath a mask
Furtively

Here is where I can have
Everything that no one is willing to give me

Azi-noapte am visat
Că eram refugiat
Iar oamenii-mi zâmbeau
Politicos și-apoi mă acuzau
Că pregătesc un atentat
Într-un oraș de prin Banat
Și-am să provoc un război –
Nu mai bine mă duc eu înapoi?

Azi-noapte am visat
Că pământul era plat
Și dintr-un colț de rai
Printre nori ne privea un polițai.
Eram cu toții daci,
Latinizam aurolaci
Și-n timpul liber pilotam
Farfurii zburătoare și fumam.

Când m-am trezit, într-un sfârșit,
Eram din nou eu,
Iar la televizor, întâmplător,
Aceleași rătăciri
Eterne povești cu oameni onești
Pasionați
De tot ce trăim, cum ne simțim
Între Carpați.

Suntem doar spectatori
Scenariul e gândit de alții
Consumatori
De vise-n culori
Picotim pe-un nor
Rătăciți în aplicații
Pierduți în umor
Deși știm că mâine va fi mai rău…

Azi-noapte am visat
Că devenisem împărat
Și mă-mbrăcam în legi
Inventate de cei mai buni strategi
Am abrogat ziua de luni,
Berea cu căpșuni,
Sfânta mahmureală
Și parcarea laterală…

Suntem doar spectatori
Scenariul e gândit de alții
Consumatori
De vise-n culori
Picotim pe-un nor
Rătăciți în aplicații
Pierduți în umor
Chiar dacă știm că mâine va fi mai rău…

Last night I had a dream
That I was a refugee
And people would smile to me
Politely, then would accuse me
That I’m preparing a terrorist attack
In a city somewhere in Banat¹
And that I will start a war –
Wouldn’t it be best if I went back where I came from?

Last night I had a dream
That the Earth was flat
And, from a corner of heaven,
A policeman would watch us through the clouds.
We were all Dacians²,
We were latinizing hobos,
And in our free time we would pilot
UFOs and we would smoke.

When I woke up, in the end,
I was still myself
But on the TV, by chance,
There was the same nonsense
Endless stories with upstanding people
Passionate
About our lives, about our feelings
Between the Carpathian mountains

We only observe
We’re not the ones who write the script here
Consumers
Of colorful dreams
We’re napping in the cloud
Got lost in our apps
We make fun of it all
Though we know tomorrow is gonna be worse…

Last night I had a dream
That I became an emperor
And I would cover myself in laws
Devised by the best strategists
I repealed Mondays
Strawberry flavored beer
The holy hangovers
And lateral parking…

We only observe
We’re not the ones who write the script here
Consumers
Of colorful dreams
We’re napping in the cloud
Got lost in our apps
We make fun of it all
Even though we know tomorrow is gonna be worse…

¹ – region in Western Romania
² – ancestral people living in the territory of present-day Romania, eventually conquered by the Romans in the wars of 101–102 and 105–106 AD. Some people nowadays ascribe fabulous and highly unlikely achievements to their ancient civilization. See: Protochronism

Când lumea nu mai vrea să facă niciun pas
E timpul să te-apuci frenetic de dans,
Nu contează nimic!
Orice mișcare pare doar un fleac
Când simți în vene afrodiziac
Și nu tremuri de frig.

Iar azi nu-i la timpul trecut
Și noaptea nu-i doar un vis,
Azi nu ai timp de pierdut,
Nimic nu e interzis…

Când nu te încrezi deloc în destin
Dai peste cap paharul de vin
La carnaval.
Viața pare învârtită de zar
Când te trezești amețit într-un bar
Și-n jur e scandal…

Iar azi nu-i la timpul trecut
Și noaptea nu-i doar un vis,
Azi nu ai timp de pierdut,
Nimic nu e interzis…

Lumea se îmbracă pompos în frac
Și spânzurătoarea pare un fleac
Față de papion.
Când nu mai ai nimic de dat în dar
Și vântul aleargă pe loc în pahar
Imitând un ciclon,
Când lumea se îmbată cu vise absurde
Și drumurile au prea multe curbe…

Iar azi nu-i la timpul trecut
Și noaptea nu-i doar un vis,
Azi nu ai timp de pierdut,
Nimic nu e interzis…

When the world refuses to make one more step
It’s time to start frantically dancing,
Nothing matters anymore!
All the moves come naturally
When there’s aphrodisiac in your veins
And you’re not shivering.

‘Cause today is not in past tense
And the night is not just a dream,
Today there’s no time to lose,
Nothing is forbidden…

When you’ve lost all faith in destiny
Just go bottoms up with your wine glass
At the carnival.
Life seems spun by the dice
When you wake up groggy in a bar
And there’s noise all around…

‘Cause today is not in past tense
And the night is not just a dream,
Today there’s no time to lose,
Nothing is forbidden…

People put on an elegant tux
And the gallows seem like a piece of cake
Compared to a bow-tie.
When you’ve got nothing left to give
And the winds are all circling in your glass
Resembling a cyclone,
When the world gets drunk on absurd dreams
And the roads have too many turns…

‘Cause today is not in past tense
And the night is not just a dream,
Today there’s no time to lose,
Nothing is forbidden…

Vânturi se-nvelesc
Cu vele, adormind,
Visând că se opresc
Din goană și se-ntind

Pe paturi lungi de apă,
Pe-o barcă de pescar,
Între năvod și nadă,
Cuibărite lâng-un fugar.

Am fost închis într-o colivie
Făr-orizonturi sau așteptări,
Cu un săpun, o frânghie
Și-un liber arbitru plin de erori

Parcă văd că totul se termină cum a-nceput
Și-am să constat că lumea asta e doar un mare balamuc
Dar pierzătorii nu sunt cei care n-au câștigat
Ci sunt cei ce nici măcar n-au încercat

Am vrut să fiu cel mai bun
Și-am renunțat la ultimul pas
În soartă oi crede postum
În noroc – la parastas…

De jur împrejur orizont
Oriunde te uiți apă și cer
Ce-ar fi să fie cu ghinion,
Să mă trezesc iar în infern?

Parcă văd că totul se termină cum a-nceput
Și-am să constat că lumea asta e doar un mare balamuc
Dar pierzătorii nu sunt cei care n-au câștigat
Ci sunt cei ce nici măcar n-au încercat

The winds are wrapping themselves up
In the sails, falling asleep,
Dreaming that they would stop
Running and stretch for a while

On long sea beds,
On a fisherman’s boat,
Between the trawl and the lure,
Nestled next to a fugitive.

I’ve been imprisoned in a birdcage
With no horizons nor expectations,
With a bar of soap, a rope,
And a free will that kept making mistakes

I half-expect that everything will finish where it began
And I will learn that this whole world is just one big madhouse
But the losers aren’t the ones who didn’t win
But the ones who didn’t even try

I strived to be the best
And I gave up just before my last step
I’ll start believing in fate when I’m dead,
I’ll start believing in luck at my wake…

The horizon is all around me
Wherever you look just water and sky
What if this time won’t be lucky, either,
And I’ll wake up back in hell?

I half-expect that everything will finish where it began
And I will learn that this whole world is just one big madhouse
But the losers aren’t the ones who didn’t win
But the ones who didn’t even try

Afară-i atât de frig
Norii se bat cu perne zburând peste case-n orașu-adormit
Mă plimb pe străzi pustii
Văd oameni cu ochi de cărbune și nasuri din morcovi portocalii…

Când muguri se deschid
Și soarele mângâie neaua prin colțuri ce încă nu s-au topit
Încep din nou să visez
Cu ochii deschiși către lumea-mbrăcată-n culori mă tot minunez…

Iar tu îmi spui c-ai vrea să trecem direct la subiect
Că ești sătulă de discuții despre un alt cer perfect…

Afară-i atât de cald
Aproape că poți să faci o cafea dacă pui ibricul pe asfalt
E timpul să dispar
Să hoinăresc prin codrii ciopliți de un vechi meșter tâmplar

Iar tu îmi spui c-ai vrea să trecem direct la subiect
Că ești sătulă de discuții despre un alt cer perfect…

E destul pentru azi, m-am plictisit de baliverne
De discuții în doi peri
Și-aș vrea să trecem peste-acest veșnic început de
Dialog, să nu cântăm
Mereu aceleași refrene
Ca doi oameni stingheri
Ce se întâlnesc o dată pe an.

Când frunze ruginesc
Și vântul se joacă prin păr imitând un gest prietenesc
Copiii se-ntorc pe rând
În băncile școlii cu vara în suflet și vacanța în gând.

Iar tu îmi spui c-ai vrea să trecem direct la subiect
Că ești sătulă de discuții despre un alt cer perfect…

E destul pentru azi, te-ai plictisit de baliverne
De discuții în doi peri
Și-ai vrea să trecem peste-acest veșnic început de
Dialog, să nu cântăm
Mereu aceleași refrene
Ca doi oameni stingheri
Ce se întâlnesc o dată pe an.

It’s so cold outside
The flying clouds are pillow-fighting above the houses in the sleepy city
I wander on the empty streets
I see people with charcoal eyes and carrot noses…

When the trees are blooming
And the sun caresses the snow in unthawed corners
I start dreaming again
With my eyes open, I’m in awe at the colorful world around me…

And you say you’d like me to get straight to the point,
That you’re tired of all this nonsense about perfect skies…

It’s so hot outside
You could almost make coffee if you put the kettle on the ground
It’s time for me to disappear
To go wandering through the forests sculpted by an old master carpenter

But you say you’d like me to get straight to the point,
That you’re tired of all this nonsense about perfect skies…

It’s enough for today, I’m bored with all this nonsense
And all these superficial conversations
I’d like us to move on from this neverending beginning of a dialogue,
To stop singing
The same choruses all the time
Like two awkward strangers
Meeting just once a year.

When the leaves are rusty
And the wind is playing with your hair in a friendly gesture,
The children are all returning
To class with summer in their hearts and holidays on their minds.

But you say you’d like me to get straight to the point,
That you’re tired of all this nonsense about perfect skies…

It’s enough for today, you’re bored with all this nonsense
And all these superficial conversations
You’d like us to move on from this neverending beginning of a dialogue,
To stop singing
The same choruses all the time
Like two awkward strangers
Meeting just once a year.

Ce-ar fi
Să vorbim pe rând,
Să gândim în gând,
Să ne spunem doar ce contează?
Nu vrei
Când ne întâlnim
Să ne și privim
Fără a rosti vreun cuvânt?

Știu că nu am
Niciodată timp
Sau am prea puțin
Să pălăvrăgim pe-ndelete
Doar că acum
N-ar fi potrivit
Să îmi spui rapid
Tot ce-ai vrut și n-ai apucat

Mai bine ne-am lăsa
Duși de val
Făr-a pronunța
Nimic

Hei, ce bine-i
Fără cuvinte
Hei, ce bine-i
Fără cuvinte

Dac-am tăcea
Am putea să fim
Fără niciun chin
Mai atenți în ce ne privește
Ne-am conecta
Fără internet
La ceva concret
Cum ar fi chiar viața din noi

Hai că și eu
Am vorbit prea mult
În loc să ascult
Iar acum tu râzi de mine
Vezi cum e
Să nu mai ai loc
De un pisălog
Care nu-ți dă voie să respiri

Mai bine ne-am lăsa
Duși de val
Făr-a pronunța
Nimic

Hei, ce bine-i
Fără cuvinte
Hei, ce bine-i
Fără cuvinte

How would it be
If we spoke in turns,
If we kept our thoughts in our heads,
If we told each other only meaningful things?
Wouldn’t you like it
When we meet
If we looked at one another
Without saying any words?

I know
I never have any time
Or at least not enough
For us to talk at our leisure
But now
It’s really not the time
To quickly tell me
All that you wanted but didn’t get to

It would be better if we left ourselves
Carried away
Without uttering
A thing

Hey, it’s so great
With no words
Hey, it’s so great
With no words

If we kept silent
We could be
With no particular effort
More considerate with each other
We’d connect
Without internet
To something real
Such as the very life in ourselves

Now I’ve also
Spoken too much
Instead of listening
And now you’re making fun of me
See? This is what it’s like
To have no room
Next to a nagging person
Not letting you breathe

It would be better if we left ourselves
Carried away
Without uttering
A thing

Hey, it’s so great
With no words
Hey, it’s so great
With no words

Nu pot să dorm
Pereții casei mele
Cântă în somn
Pare că cineva
E-nchis în beton
Ca Ana-a lui Manole.

Poate că
Înnebunesc
Toate visele mi
se zvârcolesc
Stele-mi cad în cap
Iar eu mă trezesc
Povestind cu ierbivore.

Printr-o crevasă din subconștient
Evadează mereu în prezent
(În fiecare altă zi)

Tot ce-au lăsat bătrânii în urmă
Fie că-i dramă sau e doar o glumă
E-n mine ascuns pe undeva

Nu pot să dorm
Noaptea călărește
Un unicorn
Iar luna mă îmbie
Să mă transform
Într-o fiară fără nume

Dar nici nu mă gândesc
Să părăsesc fântâna
-n care trăiesc
De când am refuzat
Să mă tocmesc
C-un personaj de ficțiune

Printr-o crevasă din subconștient
Evadează mereu în prezent
(În fiecare altă zi)
Fantome-ascunse într-un veșnic trecut
Când lumea toată era la-nceput.
(Și părinții erau copii)

Tot ce-au lăsat bătrânii în urmă
Fie că-i dramă sau e doar o glumă
E-n mine ascuns pe undeva
Tot ce nu vreau să fiu sunt deja
Fără să știu, fără să pot controla
Destine ale altcuiva…

Tot ce nu vreau să fiu sunt deja
Fără să știu, fără să pot controla
Destine ale altcuiva…

I cannot sleep
The walls of my house
Are singing
It’s like someone
Is encased in the concrete
Like Manole’s Ana. ¹

Perhaps I am
Going crazy
All my dreams are
writhing
Stars are falling on my head
And I find myself
Chatting with some herbivores.

Through a crack in my subconscious
They keep escaping into the present
(In each and every day)

Everything that the elders left behind
Whether serious or only a joke
Is deep within me, hidden somewhere

I cannot sleep
The night rides
A unicorn
And the moon beckons me
To become
A nameless beast

But I’m not even considering
Leaving the fountain
In which I live
Ever since I refused
To make a deal
With a fictional character

Through a crack in my subconscious
They keep escaping into the present
(In each and every day)
Ghosts hidden in a perpetual past
When all the world was only beginning.
(And the parents were children themselves)

Everything that the elders left behind
Whether serious or only a joke
Is deep within me, hidden somewhere
Everything I don’t want to be, I already am
Without knowing, without being able to control
Other people’s destinies…

Everything I don’t want to be, I already am
Without knowing, without being able to control
Other people’s destinies…

¹ – reference to „The Legend of Manole, the master builder”, one of the essential Romanian myths. As proof of his faith, Manole ended up bricking in his wife, Ana, in the walls of the Monastery of Curtea de Argeș so that the building would last.

Aș vrea să pot să mai uit din cuvinte
Pe cele moștenite fără să vrem din străbuni
Ce bine ar fi să nu-mi aduc aminte
Cum se spune la foame sau la minciuni.

Să pot folosi formulări pozitive
În orice context, oriunde aș fi
Limba să ia proporții festive
Lăsând nerostite silabele negre sau gri

Și ca prin minune
Să existe o lume

Fără ignoranță
Ură și-aroganță
Șobolani și ciocoi
Fără închisoare
Furt și emigrare
Pe toate le-aș arunca la gunoi
Dar nu le pot uita
Mai ales când te văd pe dumneata

Aș vrea să inventez o nouă limbă
Să nu conțină niciun cuvânt negativ
Nici măcar „prostie”, „urât” sau „ispită”
Dar gramatical să n-aibă nimic relativ

Și ca prin minune
Să existe o lume

Fără ignoranță
Ură și-aroganță
Șobolani și ciocoi
Fără închisoare
Furt și emigrare
Pe toate le-aș arunca la gunoi
Dar nu le pot uita
Mai ales când te văd pe dumneata

Bălăcindu-te-n noroi cu o veșnică nonșalanță
Cu mina inocentă a unui trișor
Înghițind și ultima fărâmă de speranță
Călcând în picioare un întreg popor

Aștept o minune
Să existe o lume

Fără ignoranță
Ură și-aroganță
Șobolani și ciocoi
Fără închisoare
Furt și emigrare
Pe toate le-aș arunca la gunoi
Dar nu le pot uita
Mai ales când te văd pe dumneata

I’d love to be able to forget some of the words
We unwillingly inherited from our ancestors
It would be wonderful not to remember
What are the words for hunger and lies.

To be able to use positive wordings
In any context, wherever I would be
The language should take on festive proportions
Leaving unspoken the black and grey syllables

And, as through a miracle,
To find myself in a world

With no ignorance
Hate and arrogance
Rats and upstarts
With no prisons
No theft and no emigration
I would throw all these things into the garbage
Yet I cannot forget them –
Especially when I look at you

I’d like to invent a new language
That would have no negative words
Not even „stupidity”, „ugliness”  or „temptation”
With nothing relative in terms of grammar

And, as through a miracle,
To find myself in a world

With no ignorance
Hate and arrogance
Rats and upstarts
With no prisons
No theft and no emigration
I would throw all these things into the garbage
Yet I cannot forget them –
Especially when I look at you:

Wallowing in mud with an endless nonchalance
And the innocent attitude of a cheater
Swallowing our last hopes
Trampling over an entire nation

I’m waiting for a miracle,
To find myself in a world

With no ignorance
Hate and arrogance
Rats and upstarts
With no prisons
No theft and no emigration
I would throw all these things into the garbage
Yet I cannot forget them –
Especially when I look at you

Râzi, râzi, nu mai e timp pentru altceva
Râzi, râzi, ne scufundăm cu tot cu podea
Mâine vom fi, vom fi doar niște fantome fără nevoi
Dar astăzi dansăm, dansăm în rând cu toate celelalte oi…

Ce bine era când eram copii și nu pricepeam
Cu ce diferă actorul de politician
Ce bine era când eram mici și nu ne păsa
Că într-o zi o să fim mari și o să dăm de belea

Râzi, râzi, încă un pic, cât încă mai poți,
Râzi, râzi, o să rămânem cu toții-n chiloți
Bufonu-i pe tron, tron, iar regele-i face o temenea,
E un banc prost îmbrăcat în cuvinte de catifea

Ce bine era când eram copii și nu pricepeam
Cu ce-i diferit un polițist de-un milițian
Ce bine era când eram mici și nu ne păsa
Că într-o zi o să fim mari și o să dăm de belea

Râzi, râzi, hai să pretindem că-i comic așa,
Râzi, râzi, și fii pregătit să strângi din curea
Mâine vom fi, vom fi doar amintirile vreunui nebun
Dar astăzi putem, putem să ne prefacem că e Crăciun

Ce bine era când eram copii și nu pricepeam
Cu ce diferă actorul de politician
Ce bine era când eram mici și nu ne păsa
Că într-o zi o să fim mari și o să dăm de belea

Laugh, laugh, there’s no time for anything else
Laugh, laugh, we’re sinking and the floor does, too
Tomorrow we’ll be, we’ll be just ghosts with no needs
But today we dance, dance in line with all the other sheep…

Those were the days, when we were kids and we didn’t know
The difference between an actor and a politician
Those were the days, when we were little and we didn’t care
That one day we’ll grow up and we’ll be in trouble

Laugh, laugh, a little more, while you still can,
Laugh, laugh, at this rate we’ll all be left in our underwear
The fool’s on the throne, throne, and the king’s giving him a curtsy
All of this is a bad joke dressed in velvet words

Those were the days, when we were kids and we couldn’t understand
The difference between a police officer and a militiaman ¹
Those were the days, when we were little and we didn’t care
That one day we’ll grow up and we’ll be in trouble

Laugh, laugh, let’s pretend this is funny
Laugh, laugh, and be ready to tighten your belt
Tomorrow we’ll be, we’ll be just the memories of a madman
But today we can, we can still pretend it’s Christmas

Those were the days, when we were kids and we didn’t know
The difference between an actor and a politician
Those were the days, when we were little and we didn’t care
That one day we’ll grow up and we’ll be in trouble

¹ – reference to the Soviet-style police force under the Communist regime, the „Miliția”. After 1989, it eventually got replaced with the more Western-sounding „Police”.

Stau tolănit pe-o plajă uitată din paradis,
Fără nicio treabă,
Recitând apatic un monolog îmbibat în plictis,
Așteptând timpul să treacă

Perfecțiunea nu e perfectă fără entuziasm
Făr-un dram de pasiune
Și zilele trec foarte greu dacă te uiți în continuu la ceas
Parcă vor să se răzbune

Dac-ai fi aici
Culorile ar fi mai vii
Și în sfârșit
Pământul ăsta s-ar învârti
Din nou

Sticla de vin e pe sfârșite fără vreun rezultat
Lumea nu e mai frumoasă
Ar trebui să cânt, dar îmi iese doar un oftat
Mai bine m-aș întoarce acasă…

Dac-ai fi aici
Culorile ar fi mai vii
Și în sfârșit
Pământul ăsta s-ar învârti
Din nou
Din nou

I’m laying back on a forgotten beach in paradise,
Completely carefree,
Languidly reciting a boring monologue,
Killing time

Perfection is not perfect without enthusiasm
Without a little passion
And days go by slowly when you constantly check the time
It’s like they want their revenge

If you were here
The colors would be more vivid
And finally
This Earth would start spinning
Again

The wine bottle is almost empty with nothing to show for it
The world is not prettier
I should be singing, but I can only let out a sigh
I’d better return home…

If you were here
The colors would be more vivid
And finally
This Earth would start spinning
Again
Again

Lasă-mă să dorm, nu mă mai trezi,
N-ai ce să salvezi, mai bine vezi-ți tu de tine,
Nu te obosi să-nțelegi nimic,
Istoria e doar un clișeu.

Du-te unde vezi, lasă-mă să mor,
Du-te pe pustii, nu-i nicio rușine
Să pretinzi că totu-i mereu minunat,
Să-l minți chiar și pe dumnezeu.

Știu că iar o să mă visezi la noapte
N-am să fiu chiar eu, dar n-ai să te prinzi
Mintea ta știe cum să mă dezgroape
Și te tot trezești că vii să mă colinzi…

Uită-mă de tot, zi că nu exist,
Fă-ți bagajul și trage ușa după tine,
Ocolește-mă de-acum ca pe un străin
Și nu veni înapoi când ți-o fi mai greu.

Fă-ți prieteni noi, du-te să petreci,
Distrează-te mai mult, fă să-ți fie bine,
Încearcă să vorbești mereu alt grai
Închide-mă pe veci într-un muzeu

Știu că iar o să mă visezi la noapte
N-am să fiu chiar eu, dar n-ai să te prinzi
Mintea ta știe cum să mă dezgroape
Și te tot trezești că vii să mă colinzi…

Du-te departe
Soarele meu a apus
Du-te pe Marte
Mergi doar în sensul opus
Ce să mai faci aici?
Ce să mai faci aici?
Nu vezi că cerul pică pe noi?

Let me sleep, stop waking me,
There’s nothing left to save, you’d better look after yourself
Don’t bother understanding anything,
History is just a stereotype.

Go as far as you can see, let me die,
Go be a wanderer, there’s no shame in
Pretending all is wonderful,
And even in lying to god.

I know you’ll dream about me again tonight
It won’t really be me, but you won’t know that
Your mind has its own way of unearthing me
And you constantly find yourself visiting…

Forget all about me, pretend I don’t exist,
Pack your bags and shut the door behind,
Avoid me from now on like I’m a stranger
And don’t come back when the times are tough.

Make new friends, go out and party,
Have more fun, be kind to yourself,
Speak a foreign tongue forevermore
And shut me away in a museum

I know you’ll dream about me again tonight
It won’t really be me, but you won’t know that
Your mind has its own way of unearthing me
And you constantly find yourself visiting…

Go far away
My sun has set
Go to Mars
Always move opposite from me
What could you be still doing here?
What could you be still doing here?
Can’t you see the sky is falling down on us?

¹ – „Nouă” here takes on many different meanings; it is essentially the numeral nine, but it can also mean „new” as an adjective or „to ourselves” as a pronoun.

Dormi fără grijă, popor nebun,
Culcă-te beat într-un șanț lângă drum
Și nu mai lăsa pe nimeni să-ți facă morală
Nici astăzi, nici mâine, niciodată, nimic, nici măcar din greșeală!

Ce-ar fi să dormi iar împăcat, n-ai ce naiba să regreți,
Lasă-mă pe mine să mă urc pe pereți
Dimineață vei fi din nou un neam fericit
Nici nu vei ști că lumea s-a-ntors pe dos de tot cât timp ai dormit.

(sample discurs)

Dormi fără vise, popor naiv,
Dormi ani la rând, culcă-te definitiv,
Iar dacă prin minune te-oi trezi din hibernare
Viața ți-o fi împrăștiată departe prin lume, peste hotare.

Sleep carelessly, deluded nation,
Fall asleep drunk in a ditch near the road
And don’t let anyone lecture you about your ways
Not today, not tomorrow, never, nothing, not even by mistake!

Wouldn’t it be great if you slept peacefully, there’s nothing to regret,
Let me be the one going crazy here
At dawn you’ll be a happy nation again
You’ll have no idea the world has irrevocably turned itself upside down while you were sleeping.

(speech sample) ¹

Sleep without dreams, naive nation,
Sleep for years on end, go to bed for good,
And if through some miracle you were to wake up from your slumber
You’d find your life scattered far and wide, outside your borders.

¹ – the samples are taken from the famous last speech of former dictator Nicolae Ceaușescu, given on December 21, 1989. As the crowds were getting more and more angry, he and his wife kept shouting for „Silence!” – to no avail. The moment became a defining symbol of the Romanian Revolution.