Textul de mai jos e scris de Dan acum un an pentru newsletter-ul bilunar byron. Dacă vrei să primești așa ceva pe mail în timp real, te poți abona aici.
A venit vara. Literalmente, deși e abia aprilie. Citeam astăzi pe Biziday că în ultimele 12 luni temperaturile medii au fost cu 1,58˚C peste pragul perioadei preindustriale.
Vecinul de la parter și-a plantat în curte acum niște ani o magnolie galbenă care ajunge până la balconul nostru. Abia așteptam primăvara, să o văd din nou înflorită. E spectaculoasă. Începuse să se deschidă fix înainte să plec în turneu. După două zile pe drum am revenit într-un suflet să văd minunea. Și… fleoșc! Florile căpătaseră o nuanță maronie și erau deja aproape ofilite. Trecuseră prin 29˚C sau ceva de genul. Superb…
Așa arăta înainte să plec:
Mi-am luat o carte despre încălzirea globală. Se numește The parrot and the igloo (pe bune!) și e scrisă de David Lipsky. N-am citit-o încă, dar e destul de lăudată. Poate o propun la un moment dat la bookclub, că nu e musai să citim doar ficțiune, nu?
By the way, am de gând să propun și niște comic book-uri, dar nu din alea cu Batmani și Supermani. Am citit unul de curând care m-a dat cu roatele în sus. Se numește Safe area Goražde, și e scris și desenat de Joe Sacco. E documentar despre războiul din Iugoslavia. Joe a fost de mai multe ori în orășelul cu pricina și a stat cu lunile, încercând să înțeleagă mai bine ce se întâmplă. Cam cum fac Elena Stancu și Cosmin Bumbuț cu autorulota lor (dacă nu i-ai urmărit în ultimii ani, neapărat trebuie să intri pe site-ul lor, teleleu.eu).
Apropos de documentare ne-filmate, fotograful britanic Barry Lewis, pe care îl urmăresc de multă vreme pe Instagram, are iar expoziție la Viscri, în casa regelui Charles, de data asta cu Copșa Mică văzută în 1990. Cel puțin așa zice el pe Insta. Pe Google nu am găsit nimic despre asta. Dar poți vedea deja o parte din imagini pe contul lui (https://www.instagram.com/barrylewisphotography). Au și explicații. Copșa Mică a fost la un moment dat al doilea cel mai poluat punct de pe harta Europei după Cernobîl. Fuck, nici măcar la asta n-am putut fi primii. 😋
(Apropos de Charles, când abia se înscăunase, circula pe la noi un banc. Dacă-l știi, oprește-mă.
Conversație între doi țărani din Viscri:
— L-ai mai văzut mă pe Charles?
— Nu l-am mai văzut, dar am auzit că a plecat la muncă în Anglia…)
Și apropos de poze, vezi că am postat câteva din turneu pe blogul meu, danbyron.ro. Nu te speria, trec printr-o perioadă alb-negru.
În altă ordine de idei, aseară am văzut răspenultimul episod din The Wire. Cam bun. M-a prins destul de greu, dar și când m-a prins! Nu îmi place să fac binging, văd câte un episod pe seară (dacă îl văd și pe ăla), așa că mă uit la The Wire de dinainte de Crăciun. 😄 Anyway, dacă ar fi să recomand vreun serial nu știu dacă l-aș recomanda pe ăsta. Primul care îmi vine în minte acum e Counterpart, tradus la noi O dimensiune paralelă (wtf??). Mi-a plăcut maxim, iar J.K. Simmons a devenit în urma-i unul dintre actorii mei preferați. Nu știu pe ce platformă mai e, dar e o vorbă în popor – where there’s a will, there’s a way. Adică descurcă-te.
Mi se pare că anul ăsta au apărut multe albume mișto, deși suntem abia în aprilie. Dacă ar fi să mă opresc la unul care m-a impresionat, ar fi Chelsea Wolfe – She reaches out to she reaches out to she. Dacă vrei să-l înțelegi mai bine, asigură-te că ai destui bași. Pe difuzoare de laptop probabil că n-are niciun dumnezeu.
Altfel, ne-om vedea pe la concerte sau la vreo cafea.
Keep in touch,
Dan