Îmi e teamă să iau decizii. Am o frică paralizantă de a păși hotărât pe un drum sau pe un altul în anumite aspecte din viața mea. Așa că mă arunc în muncă și prefer să nu mă uit la toate celelalte lucruri care așteaptă un răspuns de la mine. Dacă greșesc? Dacă voi regreta? Așa că ajung să mă irosesc într-o permanentă stare de limbo. Iar asta mă macină și mă face să vreau să urlu.
Lasă un răspuns
Monștri ascunși sub paturi:
Monstru #36
Monstrul meu de sub pat sunt eu, singură ...
Monstru #35
Îmi este foarte frica de faptul ca prietenii de acum ma vor abandona sau înlocui exact ca cei din friend ...
Monstru #34
Că voi rămâne singură, că nu voi avea pe nimeni lângă mine ...
Monstru #33
Bolile, ale noastre sau ale copiilor, moartea ...
simt ca ceilalți nu vad ceea ce vad eu , ca nu merit reușitele mele, ca nu am talent și mereu îmi pun la îndoială abilitățile mele
Monstrul auto-invinuirii pentru nefericirea celei mai dragi persoane, se insinueaza in realmul mintii prizonere. care agonizeaza continuu in incertitudine.