(publicat inițial pe 12 ian 2016)
Continuând povestea de la iulie, Cezar nu a avut copii legitimi (nici măcar Cesarion al Cleopatrei nu e sigur că era al lui, se pare… Borcea?) și l-a adoptat pe nepotul său, Octavian, ca să-i succeadă. După ce dușmanii răi l-au mătrășit pe babacu’ și i-au furat jucăria, Octavian și-a petrecut tinerețea încercând să o fure înapoi, cu consecințe terminale pentru cam toți opozanții săi vechi și noi. A reușit, a devenit primul împărat al Romei, a primit supranumele de Augustus, „cel șmecher”, și a deschis 200 de ani de pace, Pax Augusta sau Pax Romana, într-o perioadă când nimeni nu mai ținea minte ce e aia. Cică a durat ceva până s-au învățat.
Pace prin eliminarea tuturor oponenților. O pace foarte roșie.
Ca fapt divers, perioada asta tulbure de final al republicii Romane, starring Cezar și Octavian (plus Marc Antoniu) este ecranizată în cele două sezoane ale serialului Rome (HBO/BBC), care, din păcate, n-a continuat (megabuget), dar tare frumos arăta. Recomand.
(Nenea Lucius Vorenus e mult mai credibil cu sabia-n mână decît cu bisturiul în Grey’s Anatomy, iar Cezar – excepțional – prestează uneori ca Mance Rayder, șeful sălbaticilor din Game of Thrones).
Desigur, trebuia și Augustus să-și asigure longevitatea precum ilustrul unchi, așa căăăăăăăă, normal, și-a adjudecat o altă lună. De data asta, sextilis, care, contrar aparențelor, înseamnă luna a șasea (am stabilit că anul începea în martie, da?) și rămâne august până-n zilele noastre. Accentul pe al doilea „u” s-a pierdut și la noi și la englezi și a căpătat o viață proprie (citez din asistentul de la studioul din Dublin: What the hell do you mean by „Digging shitholes will make us august”? How can you become a month ?) O simplă chestiune de accent. Aúgust vs. augúst.
Există o ipoteză nu neapărat improbabilă conform căreia sextilis avea doar 30 zile. Aoleu, e mai scurtă decît a lui Cezar, nu poate fi mai înalt în poza de familie, hai s-o lungim cu o zi pe care o luăm de altundeva! Și așa am rămas cu un februarie suspect de scurt, se pare.
Imaginea pentru Peace mi-a fost destul de clară de la început. Fie compuneam semnul păcii (laba ciorii, după cum mai e cunoscut) dintr-un mozaic de simboluri belicoase – gloanțe, de exemplu, dar s-a făcut și răsfăcut – fie invers. Și, pentru că vorbim despre Roma, în loc de pușcă am încercat să sugerez o sabie (gladius):
Am încercat așa, simbolic, să ascund arma din umbra păcii.
A fost crimă. Da, știu, I’ll see myself out.
Există tot felul de instalații cu umbre făcute de mari maeștri și am crezut că e ceva mai simplu.
În primul rând, trebuie folosită o singură sursă de lumină cât mai punctiformă posibil pentru a avea o umbră clară.
În al doilea rând, sârmă ușor de îndoit dar nu atât de ușor cât să nu se înfigă în polistirenul din substrat și degete.
În al treilea, multe-multe mărgele hippy.
Și niște ore de îndoit sârme, înfipt mărgele, reglat înălțimi, rotit, verificat să fie toate sârmele în interiorul umbrei etc.
Rezultatul nu e perfect, dar nu mă mai țineau nervii. Am mai făcut câteva retușuri mici după asta, să se mai umple din goluri și am pozat-o. Așa arăta aproape de final, un filmuleț e mai clar decât o imagine:
Peace!