(publicat inițial pe 14 ian 2016)
Ahhhhh, septembrie, a șaptea. City on Fire.
Luna când un sfert de lume se reculege cu mâna pe inimă, alt sfert se bucură pe străzi și mai arde câte-o cîrpă, vorba bancului, și unui miliard jumate de chinezi li se rupe.
La noi, nu știu exact, e în mod tradițional luna coacerii prunelor, deci nu ne-o amintim foarte bine.
Am încercat un colaj din decupaje de ziare care să reproducă una din fotografiile celebre 9/11, poate cea mai cunoscută făcută dinspre Jersey, deci fără un pod-două în față (foto Corbis Sygma):
Dar fără avion, e de-ajuns.
Mi-ar fi plăcut să am ziare din zilele alea cu care să mă joc. Sigur, cam exagerat.
Mi-a trecut rapid când am observat ceva ce nu realizasem, poate pentru că nu mai citesc presă scrisă imprimată: cu vreo două excepții, nu mai există publicații monocrome! Practic, am fost forțat să ilustrez o tragedie cu Dilema Veche… Tot e mai potrivit decât cu decupaje din Cațavencii, oricum.
Adevărul e tot numai culori, de tabloide ce să mai vorbim – și oricum sunt aproape numai tabloide la vânzare. Un 9/11 din țâțe, imagine that. A, și Formula As. Formula As n-o să moară niciodată. Atunci când ultimul carcalac cu 3 ochi va fi mâncat de ultimul scorpion cu trei cozi în Marele Deșert Radioactiv Valah, o voce din trecut încă va povesti despre cataplasmele cu mix de coada șoricelului/ laba ursului/ buricul bursucului și efectul lor benefic în cancerul pulmonar, hemoroizi și schizofrenie. După caz.
NIci măcar Bursa nu-i monocromă, unde te-ai aștepta la șiruri lungi de cifre soporifice, pac, ba un politician color, ba un patron prosper, ba un grafic roșu.
Zău, mă gândesc la oamenii simpli cu hazna în fundul curții, ăia 35% dintre noi cu veche experiență în lectura aprofundată a jurnalului, pe ambele părți. Vă dați seama că trebuie să se aboneze la Dilema Veche să nu riște situații sociale incomode? „Ioanee, ziși tu ziși că nu știi de nișio Riana, amu să știi că belește fasolea la mine de sub budigăi cînd te-ntorci cu spatele”. Pleșu probabil n-ar genera asemenea probleme. Plus că Dilema scrie cu î, fluturând stindardul în luptă cu noua grafie abuzivă și arbitrară la care n-am de gând nici eu să ader vreodată (hahaha, se amuză copios-resemnat vocea din 2025 și mai înlocui un î). Dilema rulz.
Am început cu cerul, fâșii-fâșii.
Joc: găsiți pisica în această poză:
O vedeți ?
…
…
…
…
…
…
…
…
Hai să măresc un pic:
Stânga jos?
Mustățile, ca buzduganul zmeului – vin cu jumate de oră înaintea lui. N-am zis că e toată pisica în poză, nu săriți.
Colajul e digital și include o grămadă de straturi mai mult sau mai puțin întunecate – nu prea aș fi avut cum să am suficiente nuanțe diferite.
De exemplu, „fumul”: vreo trei straturi succesive colorate din ce în ce mai închis și decupate:
În principiu, toată distracția a inclus multă foarfecă reală și lipici digital. Probabil se putea mai bine.
Probabil se putea să nu am ce poză să copiez.
Dar asta ar fi însemnat că trăim într-o lume mai puțin dementă.
Imagine there’s no heaven…