(publicat inițial pe 19 ian 2016)
In Between este ianuarie.
Aici e simplu: povești cu despărțiri și finaluri, toată lumea bucuroasă și fericită (acum, că mă gândesc, numai cântece vesele pe albumul ăsta).
Ianuarie, una din lunile adăugate după ce – am mai zis – iarna a trecut de la „perioada aia nasoală care vrem să treacă rapid și deci n-o numărăm” la trei luni, își ia numele de la Ianus cel cu două fețe, zeul începuturilor și schimbărilor. Și al porților. În prag, Ianus privește simultan spre trecut și spre viitor, observă, îl arde soarele și-l trage curentul. Ianus e, de fapt, stăpânul timpului, Doctor Who. De fapt, s-ar părea că el era zeul suprem înainte să apară Jupiter. Așa că i-am făcut un portret în descompunere.
Am lucrat cu paiete, gândindu-mă la revelion. Nu știu cum e să coși paiete, dar nu cred că-mi doresc. Simpla lor aranjare a fost un chin, se lipesc, se electrizează, alunecă, nu alunecă, fac cum fac și-ți intră și-n chiloți. Și mai sunt și scumpe. Iar în final, reflexiile alea subtile sunt imposibil de reprodus pe un monitor normal (fără wide gamut).
Ca și la semințele din martie, tot periuța de dinți a fost salvarea pentru aranjarea lor în șablon.
Un Ianus în destrămare, back to back in a Siamese touch, între focul roșu și răceala albastră din ultimul vers, tomorrow I’ll forget you anyway. Aici îmi pare rău că nu am cum să reproduc culorile originale (imprimat e și mai puțin spectaculos), albastrul mai ales era mult mai intens, dădea the blues, iar roșul era foarte carnal. Asta e.
Cum aici n-am poze cu pisici, o să pun întru creșterea traficului poze cu păsărici: La Source a lui Ingres din ultima strofă. Și cică franțuzoaicele erau neepilate.
N-am ce să adaug după asta, noapte bună, vise plăcute.