Când pașii mi se rătăcesc pe cărare
Prin păduri
Ce-ascund răni sărutate de topoare
Și furtuni
Îmi vine să dispar și eu în decor
În lume
Să fiu doar un alt eremit călător
Fără nume

Când cerul se agață-albastru de crengi
Părăsind
Credințe învățate strâmb peste vremi
Un labirint
De taine se dezbracă în orice frunză
Ce suspină
Iar lumea se transformă iar într-o muză
Libertină

Sunt departe
De stindarde
Și oameni ce au învățat să urască
Zâmbind
Cu lacrimi ascunse permanent sub o mască
Clandestin

Aici pot avea
Tot ce nu vrea nimeni să-mi dea

Azi-noapte am visat
Că eram refugiat
Iar oamenii-mi zâmbeau
Politicos și-apoi mă acuzau
Că pregătesc un atentat
Într-un oraș de prin Banat
Și-am să provoc un război –
Nu mai bine mă duc eu înapoi?

Azi-noapte am visat
Că pământul era plat
Și dintr-un colț de rai
Printre nori ne privea un polițai.
Eram cu toții daci,
Latinizam aurolaci
Și-n timpul liber pilotam
Farfurii zburătoare și fumam.

Când m-am trezit, într-un sfârșit,
Eram din nou eu,
Iar la televizor, întâmplător,
Aceleași rătăciri
Eterne povești cu oameni onești
Pasionați
De tot ce trăim, cum ne simțim
Între Carpați.

Suntem doar spectatori
Scenariul e gândit de alții
Consumatori
De vise-n culori
Picotim pe-un nor
Rătăciți în aplicații
Pierduți în umor
Deși știm că mâine va fi mai rău…

Azi-noapte am visat
Că devenisem împărat
Și mă-mbrăcam în legi
Inventate de cei mai buni strategi
Am abrogat ziua de luni,
Berea cu căpșuni,
Sfânta mahmureală
Și parcarea laterală…

Suntem doar spectatori
Scenariul e gândit de alții
Consumatori
De vise-n culori
Picotim pe-un nor
Rătăciți în aplicații
Pierduți în umor
Chiar dacă știm că mâine va fi mai rău…

Când lumea nu mai vrea să facă niciun pas
E timpul să te-apuci frenetic de dans,
Nu contează nimic!
Orice mișcare pare doar un fleac
Când simți în vene afrodiziac
Și nu tremuri de frig.

Iar azi nu-i la timpul trecut
Și noaptea nu-i doar un vis,
Azi nu ai timp de pierdut,
Nimic nu e interzis…

Când nu te încrezi deloc în destin
Dai peste cap paharul de vin
La carnaval.
Viața pare învârtită de zar
Când te trezești amețit într-un bar
Și-n jur e scandal…

Iar azi nu-i la timpul trecut
Și noaptea nu-i doar un vis,
Azi nu ai timp de pierdut,
Nimic nu e interzis…

Lumea se îmbracă pompos în frac
Și spânzurătoarea pare un fleac
Față de papion.
Când nu mai ai nimic de dat în dar
Și vântul aleargă pe loc în pahar
Imitând un ciclon,
Când lumea se îmbată cu vise absurde
Și drumurile au prea multe curbe…

Iar azi nu-i la timpul trecut
Și noaptea nu-i doar un vis,
Azi nu ai timp de pierdut,
Nimic nu e interzis…

Vânturi se-nvelesc
Cu vele, adormind,
Visând că se opresc
Din goană și se-ntind

Pe paturi lungi de apă,
Pe-o barcă de pescar,
Între năvod și nadă,
Cuibărite lâng-un fugar.

Am fost închis într-o colivie
Făr-orizonturi sau așteptări,
Cu un săpun, o frânghie
Și-un liber arbitru plin de erori

Parcă văd că totul se termină cum a-nceput
Și-am să constat că lumea asta e doar un mare balamuc
Dar pierzătorii nu sunt cei care n-au câștigat
Ci sunt cei ce nici măcar n-au încercat

Am vrut să fiu cel mai bun
Și-am renunțat la ultimul pas
În soartă oi crede postum
În noroc – la parastas…

De jur împrejur orizont
Oriunde te uiți apă și cer
Ce-ar fi să fie cu ghinion,
Să mă trezesc iar în infern?

Parcă văd că totul se termină cum a-nceput
Și-am să constat că lumea asta e doar un mare balamuc
Dar pierzătorii nu sunt cei care n-au câștigat
Ci sunt cei ce nici măcar n-au încercat

Afară-i atât de frig
Norii se bat cu perne zburând peste case-n orașu-adormit
Mă plimb pe străzi pustii
Văd oameni cu ochi de cărbune și nasuri din morcovi portocalii…

Când muguri se deschid
Și soarele mângâie neaua prin colțuri ce încă nu s-au topit
Încep din nou să visez
Cu ochii deschiși către lumea-mbrăcată-n culori mă tot minunez…

Iar tu îmi spui c-ai vrea să trecem direct la subiect
Că ești sătulă de discuții despre un alt cer perfect…

Afară-i atât de cald
Aproape că poți să faci o cafea dacă pui ibricul pe asfalt
E timpul să dispar
Să hoinăresc prin codrii ciopliți de un vechi meșter tâmplar

Iar tu îmi spui c-ai vrea să trecem direct la subiect
Că ești sătulă de discuții despre un alt cer perfect…

E destul pentru azi, m-am plictisit de baliverne
De discuții în doi peri
Și-aș vrea să trecem peste-acest veșnic început de
Dialog, să nu cântăm
Mereu aceleași refrene
Ca doi oameni stingheri
Ce se întâlnesc o dată pe an.

Când frunze ruginesc
Și vântul se joacă prin păr imitând un gest prietenesc
Copiii se-ntorc pe rând
În băncile școlii cu vara în suflet și vacanța în gând.

Iar tu îmi spui c-ai vrea să trecem direct la subiect
Că ești sătulă de discuții despre un alt cer perfect…

E destul pentru azi, te-ai plictisit de baliverne
De discuții în doi peri
Și-ai vrea să trecem peste-acest veșnic început de
Dialog, să nu cântăm
Mereu aceleași refrene
Ca doi oameni stingheri
Ce se întâlnesc o dată pe an.

Ce-ar fi
Să vorbim pe rând,
Să gândim în gând,
Să ne spunem doar ce contează?
Nu vrei
Când ne întâlnim
Să ne și privim
Fără a rosti vreun cuvânt?

Știu că nu am
Niciodată timp
Sau am prea puțin
Să pălăvrăgim pe-ndelete
Doar că acum
N-ar fi potrivit
Să îmi spui rapid
Tot ce-ai vrut și n-ai apucat

Mai bine ne-am lăsa
Duși de val
Făr-a pronunța
Nimic

Hei, ce bine-i
Fără cuvinte
Hei, ce bine-i
Fără cuvinte

Dac-am tăcea
Am putea să fim
Fără niciun chin
Mai atenți în ce ne privește
Ne-am conecta
Fără internet
La ceva concret
Cum ar fi chiar viața din noi

Hai că și eu
Am vorbit prea mult
În loc să ascult
Iar acum tu râzi de mine
Vezi cum e
Să nu mai ai loc
De un pisălog
Care nu-ți dă voie să respiri

Mai bine ne-am lăsa
Duși de val
Făr-a pronunța
Nimic

Hei, ce bine-i
Fără cuvinte
Hei, ce bine-i
Fără cuvinte

Nu pot să dorm
Pereții casei mele
Cântă în somn
Pare că cineva
E-nchis în beton
Ca Ana-a lui Manole.

Poate că
Înnebunesc
Toate visele mi
se zvârcolesc
Stele-mi cad în cap
Iar eu mă trezesc
Povestind cu ierbivore.

Printr-o crevasă din subconștient
Evadează mereu în prezent
(În fiecare altă zi)

Tot ce-au lăsat bătrânii în urmă
Fie că-i dramă sau e doar o glumă
E-n mine ascuns pe undeva

Nu pot să dorm
Noaptea călărește
Un unicorn
Iar luna mă îmbie
Să mă transform
Într-o fiară fără nume

Dar nici nu mă gândesc
Să părăsesc fântâna
-n care trăiesc
De când am refuzat
Să mă tocmesc
C-un personaj de ficțiune

Printr-o crevasă din subconștient
Evadează mereu în prezent
(În fiecare altă zi)
Fantome-ascunse într-un veșnic trecut
Când lumea toată era la-nceput.
(Și părinții erau copii)

Tot ce-au lăsat bătrânii în urmă
Fie că-i dramă sau e doar o glumă
E-n mine ascuns pe undeva
Tot ce nu vreau să fiu sunt deja
Fără să știu, fără să pot controla
Destine ale altcuiva…

Tot ce nu vreau să fiu sunt deja
Fără să știu, fără să pot controla
Destine ale altcuiva…

Aș vrea să pot să mai uit din cuvinte
Pe cele moștenite fără să vrem din străbuni
Ce bine ar fi să nu-mi aduc aminte
Cum se spune la foame sau la minciuni.

Să pot folosi formulări pozitive
În orice context, oriunde aș fi
Limba să ia proporții festive
Lăsând nerostite silabele negre sau gri

Și ca prin minune
Să existe o lume

Fără ignoranță
Ură și-aroganță
Șobolani și ciocoi
Fără închisoare
Furt și emigrare
Pe toate le-aș arunca la gunoi
Dar nu le pot uita
Mai ales când te văd pe dumneata

Aș vrea să inventez o nouă limbă
Să nu conțină niciun cuvânt negativ
Nici măcar „prostie”, „urât” sau „ispită”
Dar gramatical să n-aibă nimic relativ

Și ca prin minune
Să existe o lume

Fără ignoranță
Ură și-aroganță
Șobolani și ciocoi
Fără închisoare
Furt și emigrare
Pe toate le-aș arunca la gunoi
Dar nu le pot uita
Mai ales când te văd pe dumneata

Bălăcindu-te-n noroi cu o veșnică nonșalanță
Cu mina inocentă a unui trișor
Înghițind și ultima fărâmă de speranță
Călcând în picioare un întreg popor

Aștept o minune
Să existe o lume

Fără ignoranță
Ură și-aroganță
Șobolani și ciocoi
Fără închisoare
Furt și emigrare
Pe toate le-aș arunca la gunoi
Dar nu le pot uita
Mai ales când te văd pe dumneata

Râzi, râzi, nu mai e timp pentru altceva
Râzi, râzi, ne scufundăm cu tot cu podea
Mâine vom fi, vom fi doar niște fantome fără nevoi
Dar astăzi dansăm, dansăm în rând cu toate celelalte oi…

Ce bine era când eram copii și nu pricepeam
Cu ce diferă actorul de politician
Ce bine era când eram mici și nu ne păsa
Că într-o zi o să fim mari și o să dăm de belea

Râzi, râzi, încă un pic, cât încă mai poți,
Râzi, râzi, o să rămânem cu toții-n chiloți
Bufonu-i pe tron, tron, iar regele-i face o temenea,
E un banc prost îmbrăcat în cuvinte de catifea

Ce bine era când eram copii și nu pricepeam
Cu ce-i diferit un polițist de-un milițian
Ce bine era când eram mici și nu ne păsa
Că într-o zi o să fim mari și o să dăm de belea

Râzi, râzi, hai să pretindem că-i comic așa,
Râzi, râzi, și fii pregătit să strângi din curea
Mâine vom fi, vom fi doar amintirile vreunui nebun
Dar astăzi putem, putem să ne prefacem că e Crăciun

Ce bine era când eram copii și nu pricepeam
Cu ce diferă actorul de politician
Ce bine era când eram mici și nu ne păsa
Că într-o zi o să fim mari și o să dăm de belea

Stau tolănit pe-o plajă uitată din paradis,
Fără nicio treabă,
Recitând apatic un monolog îmbibat în plictis,
Așteptând timpul să treacă

Perfecțiunea nu e perfectă fără entuziasm
Făr-un dram de pasiune
Și zilele trec foarte greu dacă te uiți în continuu la ceas
Parcă vor să se răzbune

Dac-ai fi aici
Culorile ar fi mai vii
Și în sfârșit
Pământul ăsta s-ar învârti
Din nou

Sticla de vin e pe sfârșite fără vreun rezultat
Lumea nu e mai frumoasă
Ar trebui să cânt, dar îmi iese doar un oftat
Mai bine m-aș întoarce acasă…

Dac-ai fi aici
Culorile ar fi mai vii
Și în sfârșit
Pământul ăsta s-ar învârti
Din nou
Din nou

Lasă-mă să dorm, nu mă mai trezi,
N-ai ce să salvezi, mai bine vezi-ți tu de tine,
Nu te obosi să-nțelegi nimic,
Istoria e doar un clișeu.

Du-te unde vezi, lasă-mă să mor,
Du-te pe pustii, nu-i nicio rușine
Să pretinzi că totu-i mereu minunat,
Să-l minți chiar și pe dumnezeu.

Știu că iar o să mă visezi la noapte
N-am să fiu chiar eu, dar n-ai să te prinzi
Mintea ta știe cum să mă dezgroape
Și te tot trezești că vii să mă colinzi…

Uită-mă de tot, zi că nu exist,
Fă-ți bagajul și trage ușa după tine,
Ocolește-mă de-acum ca pe un străin
Și nu veni înapoi când ți-o fi mai greu.

Fă-ți prieteni noi, du-te să petreci,
Distrează-te mai mult, fă să-ți fie bine,
Încearcă să vorbești mereu alt grai
Închide-mă pe veci într-un muzeu

Știu că iar o să mă visezi la noapte
N-am să fiu chiar eu, dar n-ai să te prinzi
Mintea ta știe cum să mă dezgroape
Și te tot trezești că vii să mă colinzi…

Du-te departe
Soarele meu a apus
Du-te pe Marte
Mergi doar în sensul opus
Ce să mai faci aici?
Ce să mai faci aici?
Nu vezi că cerul pică pe noi?

Dormi fără grijă, popor nebun,
Culcă-te beat într-un șanț lângă drum
Și nu mai lăsa pe nimeni să-ți facă morală
Nici astăzi, nici mâine, niciodată, nimic, nici măcar din greșeală!

Ce-ar fi să dormi iar împăcat, n-ai ce naiba să regreți,
Lasă-mă pe mine să mă urc pe pereți
Dimineață vei fi din nou un neam fericit
Nici nu vei ști că lumea s-a-ntors pe dos de tot cât timp ai dormit.

Dormi fără vise, popor naiv,
Dormi ani la rând, culcă-te definitiv,
Iar dacă prin minune te-oi trezi din hibernare
Viața ți-o fi împrăștiată departe prin lume, peste hotare.