Textul de mai jos e din newsletter-ul bilunar byron, scris de fiecare dată de alt membru al trupei. A fost trimis acum două săptămâni, dar dacă vrei să-l primești pe mail în timp real, te poți abona aici.
Dacă n-ar exista fotografii, aș putea crede că lunea ce tocmai a trecut a fost doar un vis frumos. Am avut a 9-a ediție a Bookclub-ului, pentru care am citit Theodoros, cel mai recent roman al lui Mircea Cărtărescu. Și, pentru înscrierile depășiseră cu mult așteptările, ne-am întâlnit la librăria Humanitas de lângă Cișmigiu și l-am invitat și pe domnul autor.
Cărțile lui Cărtărescu nu sunt tocmai o plimbare prin parc. Vocabularul folosit e mult peste al unui om obișnuit, iar referințele sunt înfiorător de multe. Știam de la bun început că va fi așa, nu degeaba mi-a luat doi ani să mă apuc. Drept urmare, înainte de a citi primul cuvânt, mi-am așezat tacticos dicționarul lângă mine. Curând mi-am dat seama că nici așa nu fac față și am apelat la noul meu prieten, Chat GPT, care m-a rezolvat fără să crâcnească. Chestia de mai jos e spre final și să fiu al naibii dacă știu cum aș fi înțeles-o fără el.
Una peste alta, cartea mi-a plăcut enorm, au fost scene la care mi-am șters o lacrimă, altele la care am râs copios, unele care m-au enervat și altele care m-au lăsat să visez cu obrazul în palmă, așa că YES, domnule Cărtărescu, cartea asta merită să fie primită și pe pământ! 😇
Sunt sigur că nu așa a simțit toată lumea, pentru că nicio carte nu e pentru toată lumea, cu atât mai puțin una de peste 600 de pagini în care limba română e folosită oricum, numai normal nu prea.
Bookclub-ul ăsta a fost și filmat, așa că n-are sens să-ți povestesc eu ce ne-a povestit Cărtărescu la Humanitas, că-l poți auzi chiar pe el:
And now for something completely different:
M-am tot gândit în ultima vreme dacă ar fi cazul să mă întorc la facultate, să-mi termin și eu o dată pentru totdeauna nenorocitele alea de studii, însă de fiecare dată mi-am adus aminte de ce nu le-am terminat.
Prima dată m-am lăsat pentru că am simțit că îmi pierd vremea. Stăteam toată ziulica prin Conservatorul bucureștean, bifând cursuri care ori nu mă interesau, ori nu mă învățau mare lucru, cei mai mulți dintre profesori tratând cu o indiferență acerbă masa enormă de puștani puși pe șotii (eram 120 în an) sau pur și simplu nepricepându-se să predea. Am renunțat complet când am intrat în Kumm și m-am mutat în Cluj.
Nu aveam de gând să continui vreodată, însă la un moment dat mi-a venit Ordinul de Încorporare. Adică ar fi trebuit să-mi iau adio de la viață pentru un an și să mă duc să-și bată unii joc de mine într-o unitate militară. No fucking way! Trecusem prin liceul militar, știam ce mă așteaptă. Așa că m-am făcut din nou student, la Cluj de data asta. Fresh start. Și pentru că am intrat în primii 10, mi-au dat voie să mă duc la Compoziție (dădusem la secția teoretică, denumită generic Pedagogie Muzicală, în mod normal n-aveam ce căuta în altă parte, dar deh, vremurile se mai schimbaseră…). Timp de doi ani aproape că n-am fost la alt curs. Mi-a plăcut teribil, dar nu puteam face doar compoziție, trebuia să le bifez și pe celelalte, așa plicticoase și nasoale cum erau. N-am putut. În plus mi-am rupt și indexul de la mâna dreaptă și n-am fost în stare să susțin nici măcar examenul de specialitate de la sfârșitul anului II. Drept urmare m-au exmatriculat.
Știu că aș avea multe de învățat dacă m-aș întoarce, dar acum, la vârsta asta, când încep să simt că am din ce în ce mai puțin timp, n-am să mă apuc să-l cheltui din nou pe holurile unei facultăți.
Dar am găsit o soluție. Există cursuri online. E drept, costă, și nu puțin, dar măcar înveți numai ce te interesează de la unii care chiar știu să predea. M-am înscris la orchestrație la Berklee. În fiecare săptămână primesc cursurile scrise, cu exemple audio și exerciții de făcut, am o întâlnire de o oră pe Zoom cu clasa și profu și mi se dau teme, care la un moment dat primesc și feedback. Mirobolant!
Probabil rezultatele se vor auzi curând, că avem de gând să facem iar o nefăcută anul ăsta.
Și tot în curând o să iasă și primul single de pe următorul album.
Să fie într-un ceas cu cuc!
Dan