În ultimele luni suntem (și mai) bombardați din toate direcțiile cu știri și anxietăți și păreri monolitic-imuabile și wow, ce prostii mai spune și face cutare și cutare. Chiar și celor mai stoici și zen dintre noi – la Dome mă uit! – începe să le crape tencuiala. Să disociem, să nu disociem? Sunt, ca majoritatea, probabil, sătul de mizeria din jur, așa că tendința e să fug de realitate (unii ar zice că asta e starea mea naturală: fuga de responsabilitate, ha ha ha) și să ascult ceva vesel, să mă joc ceva fun, să NU CITESC UN NEWSLETTER AMBIGUU ȘI NU PREA POZITIV.
Și, cu toate astea, pur și simplu nu pot să mă desprind de feed-ul infinit de prostie și ură și răutate și injustiție și lipsă de empatie care trece prin toți, zi după zi după zi după zi. Doomscrolling, indeed.
Așa că, complet aleator și fără niciun teasing pentru ce urmează în curând, hai să vorbim despre CONTROL 🙂
În primul rând, am fost alaltăieri în Control, iar marțea băutura e la jumate de preț deci devine accesibilă și artiștilor. De ce am fost toți în Control? Să-i susținem pe vajnicii noștri colegi Dany și Andrei care au avut primul lor concert cu side-projectul lor, Claro Que No:
Pentru zona noastră muzicală, după 18 ani de peregrinări urbane, Controlul mi se pare în continuare unul din cele mai bune, dacă nu cel mai bun loc de cântat rock de la noi, și ca acustică, și dpdv al sculelor. Ceea ce nu e neapărat bine, că e relativ mic.
Losing Control. Una din primele noastre piese, cea cu care ne dădeam în cap la concertele din anii 2000, cu solouri interminabile în varianta live, și mai interminabile în varianta acustică, o piesă pe măsura titlului. Și un clip cu Ovidiu Niculescu care pur și simplu s-a stricat pe youtube – nu am mai întâlnit așa ceva până acum. Pur și simplu nu mai merge, fără să i se fi făcut ceva. 90k de views unui clip care nu merge. Processing…
Bine, iată unul care merge, în formula aia de atunci, cu Costică, tras cu unul dintre primele telefoane cu cameră ok-ish, oh, cât de departe pare:
Minunata lume nouă, 1984 sau Fahrenheit 451? Cu care ați vota? La capitolul distopii 2025 recomand cele câteva episoade din călătoria în Coreea de Nord a celor de la Haihui în doi, dar mai ales cel de după ce au ieșit din țară cu emoții și au putut să povestească de ce le era frică:
Apropo, Coreea de Nord e închisă turiștilor din 2020 (de frica Covid, teoretic) și doar anul ăsta au dat drumul câteva săptămâni, dar nu în Phenian. Între timp, au închis la loc, gata. Privind filmările am niște deja vu-uri teribile din copilărie și genul ăla de control. Ia să vedem dacă se duc și în Turkmenistan!
Creierul nostru nu doar că are control absolut și ne minte teribil, dar mai și călătorește în timp.
Uite, Kurzgesagt, canalul meu youtube favorit de popularizare științifică (cu animații superbe) are un episod nou în care ridică niște probleme logice, dar la care nu te-ai gândi. De exemplu, cum face creierul să sincronizeze o informație vizuală, una auditivă și una tactilă care ajung la noi în momente decalate în timp? Practic noi trăim într-un perpetuu viitor ipotetic. Are 10 minute, merită să vedeți:
Despre autocontrol și lecturi necesare: mi-am amintit The Subtle Art of Not Giving a Fuck a lui Mark Manson, care are și o carieră de youtuber în domeniul de sfaturi de bun simț pentru viață pe care să le admiri de departe și să nu le aplici. A fost tradusă la noi ca Arta subtilă a nepăsării, în dulcele stil Irina Nistor. Miserupismul încă nu e în DEX, dar uneori așa de mare nevoie avem de el…
Dacă tot suntem la autocontrol și lipsa lui acută, AM O PROBLEMĂ: nu sunt un gamer, dar din când în când mai dau peste ceva care mă capturează așa de rău încât nu mai pot să ies până nu se termină. De curând, asta s-a întâmplat cu Indiana Jones and the Great Circle, care arată superb, cinematic și viu, cu un voice acting excelent. Poate jocul cel mai imersiv pe care l-am jucat până acum. Din păcate cred că încă nu s-a inventat placa video care să-l ducă la un framerate decent în 4k cu raytracing, și asta de la cineva cu un 4080 super. Mai așteptăm.
Și, de ce nu, pentru că azi e ultimul episod din sezonul 2 din Severance, vom afla care dintre personalități o controlează pe cealaltă. Dacă nu-l știți deja, se află pe AppleTV+ și pe siteurile pirat favorite ale fiecăruia și este minunat. Premisa, scurt, este că niște salariați își separă complet viața personală și viața de la birou, inclusiv amintirile, transformându-se, practic, în doi oameni distincți împărțind același corp. De aici, o pleiadă de probleme, dar fără spoilere, că e de văzut neapărat. Actori minunați, cinematografie wow. Trailer:
Zilele astea mai imposturăm de câteva ori, la Bacău, la Satu Mare, aveți o listă exhaustivă mai jos.
Totul este despre control, până la urmă.
Vorbim curând.
Sixu