(publicat inițial pe 29 oct 2015)
Noiembrie.
Vine frigul, pică frunza, acoperă-mi inima cu ceva. De exemplu, cu Little by Little, una din cele mai de-tăiat-vena-pe-lung-pe-linia-punctată-în-direcția-indicată piese byron.
I-am lansat și varianta radio edit, pe disc e mai lungă și conține și un invitat: trompetistul Mihai Sorohan care a suflat din Norvegia de s-a auzit până la București, plus Dănuț Georgescu la glockenspiel, xilofonul ăla de metal pe care-l tot izbim prin unplugged-uri.
În studio i-am tras și o variantă doar pian și voce care apare doar pe discul The Vault din colecția specială byron 10 ani.
Cum să ilustrez depresia de noiembrie? Și, mai ales, printr-un colaj din ce?
M-am gândit la multe, de la batiste la frunze moarte, dar în noiembrie frunzele sunt deja jos, uscate, culorile intense s-au dus. Ok, poate un tablou din frunze colorate ar fi fost mai frumos, dar am simțit nevoia de ceva mult mai depre.
De ce depre?
Little by Little este, din punctul meu de vedere, foarte eficient, mai ales în combinație cu un pahar de tărie și un buchet de regrete. Chiar și eu voi avea un moment dificil de schimbat prefixul peste 6 luni, o să am grijă să n-o ascult atunci.
Pentru că Little by Little e de fapt tic-lîngă-tac, iar 11-le nu ține de noiembrie (care e luna a noua din calendarul roman, după cum îi zice și numele), ci de ceasul din urmă. Prea-tic târziu-tac.
Așa că am folosit lacrimi.
Pentru că nu am dușmani a trebuit să improvizez și am recurs la apă normală. Dar cum s-o fac să formeze picături și nu băltuțe pe măsuța mea de sticlă?
M-am documentat un pic și am găsit un produs hidrofob pentru parbrize, l-am frecat sârguincios pe geam, am adăugat apa cu un pulverizator pentru flori și o seringă (pentru precizie), am retușat cu un bețișor de urechi, am înfipt un fundal albastru sub masă și gata.
Sigur, în realitate picăturile sunt minuscule, dar n-aveți de unde ști că de fapt sunt lacrimi de hamster prins cu mâța-n sac. Iar forma pe care o închipuie e un pie chart. Și un cașcaval. Și o pizza. Depinde cât de aproape de pauza de masă sau de ședință ești.
Am încercat și câteva cu o clepsidră cu nisip verde sub masă, reflectată în toate, dar nu se vede prea clar, așa că le las pe astea aici doar pentru că arată fain.
Piesa asta e hipnotică, nici nu pot să fac glume despre ea. De aia nici n-am tradus-o în română ca s-o lansăm single, i-am fi zis Mic după mic să-i compensăm tristețea iremediabilă.
P.S. N-am poze cu pisica, din momentul în care a văzut pulverizatorul cu apă n-a mai fost de găsit.