(publicat inițial pe 18 dec 2015)
Îndrăgosteala: boală grea, moarte sigură. Most Inexplicable Plague. Și nici nu venise pandemia încă.
Următoarea la rând e aprilie, luna Afroditei/Venus, zeița perfectă care le fură mințile și vorbele sărmanilor bărbați, ofofof. E numai vina ei, domnule polițist.
Cam asta e ideea, o piesă ușor schizo despre minți blocate și cuvinte care nu vin. Shudder before the beautiful, vorba lu’ Nightwish. Nu știu de ce-mi vine-n cap imaginea lui Galadriel terorizându-l cu frumusețea ei pe bietul Frodo.
Dar suntem în 2015, cînd totul se tratează cu pastile, pentru că, nu-i așa, vaccinurile sunt invenția diabolico-reptiliană a illuminatilor întru subjugarea omenirii (later edit 2025 – asta n-a îmbătrânit bine, dar deloc), deci poate că molima asta are și leacuri rotunde și colorate. Care nu conțin latex.
Am realizat repejor că n-am șanse să fac și fundalul din pastile, aș fi dat faliment rapid. Chiar și așa, am consumat toate rezervele proprii de Paracetamol și Triferment.
Scena de la farmacie a fost delicioasă – recunosc, m-am dus pregătit de râs și am încercat să lungesc ciudățenia situației cât mai mult posibil.
Domnișoare la tejghea, desigur. Seară, mall, lumină albă rece, Kenny G la difuzor.
– Cu ce vă putem ajuta ?
– Am nevoie de niște pastile albastre, vă rog. Cele mai ieftine pastile albastre pe care le aveți.
(Priviri pline de subînțeles, profesionalism feroce, nici un zâmbet mușcat, jos pălăria).
– Am nevoie de multe, o să am o perioadă dificilă zilele astea, efort susținut. Va trebui să folosesc câteva deodată, aș vrea să fie tari, să nu curgă, să țină la tăvăleală, mai ales că vor fi multe negre cu care vor intra în contact.
Etc, etc.
Ochii lor – priceless.
Pînă la urmă ne-am hăhăit un pic și am rămas la Decasept, cea mai ieftină pastilă albastră pe care n-am folosit-o vreodată într-un tablou. Speram să desenez cerul cu ele, dar n-a fost să fie.
E o imagine în versurile piesei: bolnavul, stors de vlagă, zace pe spate sub un copac în floare care ninge peste el în timp ce, prozaic, furnicile îl mușcă de fund. M-am gîndit la cireșii japonezi – sakura, am luat tubul de Triferment, paleta de cărbune vegetal, paracetamol, vitamina C (am trișat și cu câteva M&Ms, recunosc) și dă-i și artă, birjar.
Am construit tabloul în etape, mi-ar fi trebuit mult prea multe pastile. Care chiar sunt scumpe în cantități mari, și pe urmă ce faci cu ele? Cât Triferment poți să bagi în tine? Măcar M&Ms-urile sunt bune.
Patru etape și trei lămpi Ikea au fost suficiente. Le-am lipit ulterior.
Și pisica bipedă, desigur, încercând să dea ceva jos cu laba.
Pe total, prefer gustul M&Ms-urilor. Care „melt in your mouth, not in your hand„. That’s the spirit, guys.