(publicat inițial pe 21 dec 2015)
A Walking Piece of Art (sau of Ass, după cum va fi cunoscută de azi) e imaginea lunii mai. Sună a calendar Playboy, dar e vorba despre Maia, cea mai mare dintre Pleiade și cea care dă numele lunii (așa-i că nu știați?)
Versurile sunt scrise din perspectiva lui Zeus, CEO, etern gagicar, care o stălkuiește grav, deși ea-și ascunde frumusețea într-o cavernă. Ușor creepy-voyeurist, mi-l imaginez cu un panou mare de ecrane în față, mestecând popcorn, rânjind libidinos și urmărind tot felul de creaturi nurlii prin camere ascunse, în camere ascunse.
În final, degeaba, nea Zeus face ce face, se transformă în fulger, coboară-n jos luciferic alunecând pe rază și se descurcă. Maia îl produce pe Hermes, dar Zeus își ia tălpășița discret în ultima strofă și nu zice nimic de pensia alimentară. Noroc că Hermes e iute de mână și de-abia născut îi fură oile lui Apollo. Dar asta e o poveste pentru altă zi.
De altfel, mitologia elenă e plină de Zeus transformându-se în xyz și rezolvând diverse doamne fără consecințe. Tipul avea un avocat fabulos.
Deși povestea e aparent destul de misogină, eu am ales să văd piesa ca pe un fel de odă frumuseții feminine.
Curbe fierbinți. Curbe fierbinți.
Se pare că ăsta e cel mai obscur tablou din toate, mulți nu s-au prins nici ce reprezintă, nici din ce e făcut. Perfect pentru când vine șeful.
Ei bine, e făcut din lumânări aprinse, nu mărgele și categoric nu boabe de porumb.
Iar de reprezentat, reprezintă poate un val, poate un cățel, dar eu, unul, am vrut să fie un fund.
So, curbe fierbinți.
Pachetele de 100 candele sunt destul de ieftine (la Mega Image, lângă panettone, evident), și vreo două sute au ars întru gloria fundului. Cred că e o premieră.
Totul se întîmpla înainte de Colectiv, nu știu dacă aș fi făcut asta după. Inconștiență maximă, 200 lumânări arzând pe covor într-o cameră cu perdele.
Sunt destul de greu de aprins rapid atât de multe, până ajungi la ultimele, primele deja au lichefiat ceara complet – arată urât când devine lichidă, i se vede, hm, fundul.
Dar lucrul la care nu prea te aștepți e cât de irespirabilă devine rapid atmosfera, chiar cu geamurile deschise. Mda. Să nu insistăm. Nu recomand!
Așa că și tabloul ăsta include două imagini lipite, de fapt.
Poză cu pisica arzând sigur nu-mi doream, așa că n-am.
Glorie fundului!