(publicat inițial pe 22 dec 2015)
Fac o mică pauză – azi n-am timp de povești lungi, iar luna iunie (The Sea) a fost deja povestită – și mai dau din casă un pic despre grafica de pe CD. La care, recunosc, am trișat.
E a doua imagine pe care am făcut-o, după copertă. Eram ușor panicat de câte zile mi-a luat mozaicul inițial, deadlineul venea, venea, venea, ca oștenii lui Mircea, cu morcovul în ariergardă (sau deriergardă), și am decis să încerc să grăbesc un pic lucrurile. E posibil să o fi făcut, dar nu cu mult.
Soarele e un alt motiv omniprezent în mozaicurile antice, inițial era să-l pun pe copertă, însă arată cu siguranță mai bine pe un disc rotund și cu ochiul byrominati în mijloc, care nu lipsește de pe nici un material de până acum. We are watching you! Ascundeți mp3-urile la 128k!
Am fotografiat rânduri-rânduri de marmură tăiată în cele 4 culori și le-am strâmbat digital pe conturul schiței, culoare cu culoare, bucată cu bucată (puppet warp in Photoshop, dacă vă întrebați). Probabil că tăierea efectivă a pietrelor e la fel de laborioasă. Chiar și fundalul este o distorsiune rectangular-polară a unei suprafețe acoperite cu tesserae negre, altfel spus, o extorsiune a unui degajament într-o apă.
Apoi, doar decupaje și decupaje.
V-ați dat seama că e o păcăleală nesimțită? Sper că nu.
Poate că o să-l construiesc și în realitate la un moment dat, în fond mi-au rămas o grămadă de pietricele care-mi umplu debaraua, alături de cioburile pentru vitralii. Dar cine știe ce nebunie mă mai apucă la anul?