Textul de mai jos e scris de Döme acum zece zile pentru newsletter-ul bilunar byron. Dacă vrei să primești așa ceva pe mail în timp real, te poți abona aici.
Recent, mi-am luat o pereche de căști noi. Sunt open-back, sună foarte natural, îmi plac mult.
Apoi m-am gândit și am început să număr. Am 8 perechi de căști over-ear, 4 in-ear și vreo 3 de telefon.
Toate sună diferit, fiecare are câte o întrebuințare mai mult sau mai puțin specifică. Nu le-am luat pe toate odată. S-au acumulat în timp fără să-mi dau seama. Abia ieri le-am numărat și m-am gândit că poate exagerez cu căștile.
Desenul de mai sus l-am făcut cu vreo 2 ani înainte să îmi iau prima pereche de căști mai serioase din banii mei proprii. Nu mai țin minte modelul, dar erau niște Technics mari, argintii, însă nu din alea de DJ.
Îmi aduc aminte că sunau fabulos, aveau de toate, de la joase puternice la înalte sublime. Le-am folosit mulți ani.
Apropo, căștile din desen sunt bazate pe o poveste adevărată, erau căști venite cu un Walkman (Sony, parcă). Încă îmi amintesc foarte clar când eram la facultate prin Cluj în 1999, umblând pe străzi și ascultând Rage Against The Machine până ce se terminau bateriile și banda începea să încetinească. Se desfăcuseră bureții de pe căști, le-am tot forjat până ce s-au rupt în mai multe locuri.
Aceeași treabă s-a întâmplat și cu căștile mele argintii: le-am folosit, le-am zgâriat, le-am rupt, le-am lipit cu superglue, le-am rupt din nou, le-am lipit înapoi cu Tesa argintie, le-am iubit. Am înregistrat primele mele piese cu ele. Pe primele mele albume instrumentale nepublicate era trecut ‘Music for headphones’
Căștile mele conțin o lume întreagă, și cu ajutorul lor mă deconectez de la o altă lume întreagă. Mai ales de când m-am mutat în București și trebuie să ajung de la punctul A la punctul B. Am stat 10+ ani pe Calea Victoriei, iar dacă la început zgomotul a fost OK, ca o parte din peisaj, după o vreme nu am mai putut să-l tolerez. Mașinile și motocicletele care accelerau fix cum treceau de tine nu erau puține. Poate că nu mai sunt tânăr, dar mă deranjează cumplit. Așa că pe stradă, în metrou, căștile mele sunt scut împotriva gălăgiei și armă împotriva plictiselii.
Noua pereche am cumpărat-o într-un scop utilitar, pentru mixing și producție muzicală (exact! Lucrăm la ceva pentru voi). Are 199 de grame și e foarte confortabilă, am stat zilele asta ore în șir cu ea pe cap fără să obosesc. Deja mi-am făcut un workflow destul de OK, mixez cu căștile noi care sună linear, deci mai plictisitor, apoi ascult pe căștile celelalte care au mai multe joase și înalte și în general sună mai exciting, după aia verific pe monitoarele de studio, apoi ascult și pe o altă pereche de căști care sună foarte plăcut la ureche, și la un moment dat ajung la o concluzie.
Din fericire, preconcepția cum că nu se poate mixa în căști, ci trebuie neapărat monitoare de studio, începe să devină o idee învechită. Sunt foarte mulți profesioniști care lucrează 80-90% cu căști și verifică pe monitoare să se asigure că muzica se redă la fel de bine.
La cât de multă nebunie este prin jurul nostru zilele astea și suntem atacați constant de câte o știre care mai de care halucinantă, parcă totuși lumea se pierde în fundal când îmi pun căștile. Totul e sub control. Poate că nu exagerez cu căștile.
Vă pupă Döme și executive producercat
Ne vedem la concerte la Brașov, Buzău, Suceava, Bacău, București, Baia Mare și unde ne-o mai duce drumul în viitorul apropiat.
P.S.:
Desenele astea le-am făcut cu vreo 15-20 de ani înainte să îmi permit basurile din ele.
Am ajuns la 7 basuri.
Poate exagerez și cu basurile?