The Science of Discworld, sau manualul ideal pentru elevii care stiu sa citeasca

Zilele trecute am avut placerea sa descopar niste bijuterii: carti pe care le-as baga in categoria seaca „literatura de popularizare a stiintei”, daca n-ar fi asa inteligent scrise. Asa ca o sa le bag in categoria „te simti destept dupa ce le citesti, dar nu-ti fa iluzii”. Probabil ca formeaza o categorie doar a lor, nu stiu sa existe altele in genul asta.

Sint trei: The Science of Discworld, The Science of Discworld II: The Globe si The Science of Discworld III: Darwin’s Watch. Tot trei sint si autorii: Terry Pratchett (care n-are nevoie de prezentare) pentru capitolele de fictiune, Ian Stewart si Jack Cohen – doi indivizi geniali care mai si scriu al dracului de misto, pentru capitolele stiintifice care alterneaza cu cele cu vrajitori.

Discworldul e doar un pretext (si o pirghie pentru ceilalti doi, data fiind popularitatea operei lui Pratchett), si cartile ar sta in picioare foarte bine si fara partile lui (doar despre gasca de vrajitori incompetenti de la Unseen University – perioada Ridcully, si nu apar in alte carti din seria Discworld). De fapt, daca aveti alergie la vrajitori, puteti sa sariti capitolele alea fara probleme.

Vol 1 trateaza cosmologia si cosmogonia.
Vol 2 – imaginatia umana si artele – cu precadere literatura/dramaturgia, nevoia de a crea/perpetua povesti. The Globe este teatrul lui Shakespeare.
Vol 3 – desigur, evolutia – si conflictul inerent cu creationismul.
Sint de citit in ordine, nu le-as citi pe ultimele separat.

Ce mi se pare extraordinar e felul foarte pe sleau in care reusesc sa trateze subiecte extrem de complexe fara sa-ti vina somnul. In general, procedeul de baza este „tot ce ai invatat pina acum e o succesiune de minciuni frumoase si de fapt nu ai inteles nimic”.
Conceptul (genial) de lies-to-children e omniprezent in cele 3 carti, si reuseste sa-ti darime certitudinile 🙂
Nu spun mai multe, doar ca merita neaparat citite. Very highly recommended, cum zice francezul.